Tradiție și modernitate în "Testament"
Tema tradiției și modernității se reflectă atât la nivelul formei, cât și al conținutului. Din punct de vedere prozodic, poezia se află la granița dintre cele două curente. Strofele sunt inegale, alternând versurile scurte cu cele lungi, măsura și ritmul sunt variabile, iar rima este imprevizibilă - toate acestea fiind elemente moderniste.
În privința conținutului, Arghezi valorifică toate nivelurile limbii, combinând elemente tradiționale cu cele inovatoare. Vocabularul conține termeni și expresii din registrul popular, arhaic și regional precum "hrisov", "sapă", "brazdă", "grâu" și "hotar", stabilind o legătură cu tradiția și rădăcinile culturale românești.
Legătura cu modernitatea este susținută prin folosirea unor neologisme precum "vioară", "ciocnir" și "călimară", dar mai ales prin construirea unor metafore inovatoare care transformă limbajul poetic. Această îmbinare dintre vechi și nou, dintre tradiție și inovație, este esența stilului arghezian și face din "Testament" o creație reprezentativă pentru literatura modernă românească.
Important! Originalitatea lui Arghezi constă în capacitatea de a crea un limbaj poetic nou, folosind deopotrivă elemente tradiționale și moderne, transformând limbajul cotidian în expresie artistică de înaltă valoare.