Încadrare literară și trăsături romantice

Costache Negruzzi, scriitor pașoptist, ilustrează principiile revistei „Dacia literară" prin nuvela istorică „Alexandru Lăpușneanul". Opera face parte din ciclul „Fragmente istorice" al volumului „Păcatele tinereților" (1857), deși prima sa apariție datează din 1840.

Ca specie literară, nuvela aparține genului epic, fiind o narațiune în proză de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, intrigă riguroasă și conflict concentrat. „Alexandru Lăpușneanul" este o nuvelă istorică romantică, inspirată din istoria medievală a Moldovei, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Romantismul operei se manifestă prin personaje excepționale în situații excepționale, cu trăsături exagerate, organizate în relații antagonice. Alexandru Lăpușneanul, personajul principal, este construit în manieră romantică, acționând în împrejurări ieșite din comun.

💡 Un element romantic esențial al nuvelei este antiteza: personajele sunt construite în opoziție, evidențiind contraste puternice între idealuri, valori morale și comportamente.

Structura narativă și coordonatele spațio-temporale

Narațiunea este construită din perspectivă obiectivă, cu un narator omniscient care relatează la persoana a III-a. Deși naratorul păstrează o oarecare detașare, inserează și elemente subiective prin epitete („mârșavul curtezan", „mișelul boier") sau prin adresări directe către un cititor imaginar $„închipuiască-și cineva"$.

Coordonatele temporale și spațiale sunt precis delimitate, conferind credibilitate evenimentelor. Timpul narațiunii corespunde celei de-a doua domnii a lui Lăpușneanul (1564-1569), iar spațiul este marcat prin toponime reale: Polonia, Valahia, Hotin, Suceava.

Textul se desfășoară cronologic, printr-o înlănțuire lineară a secvențelor narative. Dialogul ocupă un loc important, dramatizând acțiunea, în timp ce narațiunea și descrierea completează tabloul, oferind detalii despre personaje și locații.

💡 Precizarea exactă a coordonatelor spațio-temporale este un procedeu specific nuvelei istorice, care creează iluzia autenticității și ancorează ficțiunea în realitatea istorică.

Structura nuvelei și evoluția conflictului

Nuvela este organizată în patru capitole cu titluri semnificative, fiecare corespunzând unui moment al subiectului: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu", „Ai să dai samă, doamnă!", „Capul lui Moțoc vrem" și „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu".

Primul capitol prezintă revenirea lui Lăpușneanul în Moldova cu oastea primită de la Constantinopol pentru a-și recăpăta tronul și a-i pedepsi pe boierii trădători (Spancioc, Stroici, Veveriță și Moțoc). După fuga lui Tomșa în Valahia, Lăpușneanul își redobândește tronul la Suceava.

Al doilea capitol conține intriga și ilustrează răzbunarea domnitorului asupra boierilor, cărora le confiscă averile și le schimbă structurile armatei. Apare domnița Ruxanda, fiica lui Petru Rareș, care intervine pentru boieri, dar Lăpușneanul, deși reacționează violent, îi promite că va opri omorurile.

În al treilea capitol, care conține și punctul culminant, disimularea și cruzimea domnitorului ating apogeul. La Mitropolie, Lăpușneanul simulează reconcilierea cu boierii: „Să trăim de acum în pace, iubindu-ne ca niște frați". Urmează ospățul la care sunt invitați toți boierii, cu excepția lui Spancioc și Stroici, fugari din țară.

💡 Titlurile capitolelor sunt replici ale personajelor care sintetizează esența fiecărui moment narativ și anticipează desfășurarea evenimentelor, demonstrând măiestria narativă a lui Negruzzi.

Deznodământul și semnificațiile nuvelei

Momentul crucial al nuvelei îl reprezintă uciderea boierilor și construirea unei piramide din cele 47 de capete, aranjate ierarhic. Lăpușneanul apare detașat („râdea"), în timp ce Moțoc este înspăimântat, încercând să placă domnitorului. Finalmente, Moțoc este sacrificat, oferit mulțimii înfuriate ca țap ispășitor pentru toate nedreptățile.

Ultimul capitol condensează evenimentele din ultimul an de domnie. Lăpușneanul se mută la Hotin pentru a-i urmări pe fugarii Spancioc și Stroici. Îmbolnăvindu-se de friguri, cere să fie călugărit sub numele Paisie pentru iertarea păcatelor. Când își revine din boală, amenință să continue crimele împotriva domniței Ruxanda și a fiului lor, Bogdan.

Deznodământul aduce moartea domnitorului prin otravă, administrată de Ruxanda la îndemnul mitropolitului Teofan și cu sprijinul lui Spancioc și Stroici, pentru a preveni noi tragedii.

Nuvela „Alexandru Lăpușneanul" este o scriere remarcabilă a literaturii române prin complexitatea sa, ilustrând tema istoriei medievale românești dominată de personalități despotice. Opera rămâne relevantă prin explorarea mecanismelor puterii și a efectelor sale asupra individului și societății.

💡 Finalul nuvelei are valoare moralizatoare: tirania și cruzimea lui Lăpușneanul sunt pedepsite, sugerând că puterea abuzivă atrage inevitabil răzbunarea celor oprimați.