Începutul misterului

Acțiunea romanului se desfășoară în satul Măgura din munții Tarcăului, unde familia Lipan ducea o viață liniștită. Nechifor Lipan, soțul Vitoriei, pleacă într-o toamnă la Dorna pentru a cumpăra oi, cum obișnuia în fiecare an, dar nu se mai întoarce acasă.

Fiul lor, Gheorghiță, era plecat cu turma la apa Jijiei, iar acasă rămân doar Vitoria și fiica lor, Minodora, care are o relație cu fiul dascălului din sat.

Vitoria începe să aibă vise ciudate pe care le interpretează ca semne rele despre soarta soțului ei. În primul vis îl vede pe Nechifor cu spatele întors spre ea, iar în al doilea vis vede un cocoș cântând pe prispa casei - semn de plecare, nu de întoarcere, după cum spune ea.

Bine de știut: Visele Vitoriei reprezintă elemente de superstiție populară care ghidează acțiunile personajului și construiesc atmosfera tradițională a romanului.

Începutul căutării

Vitoria este hotărâtă să-și găsească soțul și merge la preotul Dănilă din sat pentru sfat. Acesta îi recomandă să mai aștepte, fiind convins că Nechifor se va întoarce. Femeia îi răspunde că soțul ei ar putea petrece o zi-două "ca un bărbat" cu lăutari, căci știa că acesta "mai călcase strâmb" și în trecut.

Neîncrezătoare în sfatul preotului, Vitoria merge la vrăjitoarea satului, baba Maranda. Aceasta îi ghicește în cărți și îi spune că o altă femeie cu "ochii verzi și sprâncene îmbinate" l-ar reține pe Nechifor. Vitoria nu crede această explicație.

După ce consultă atât preotul, cât și vrăjitoarea, Vitoria decide să se roage Maicii Domnului și să țină post negru douăsprezece vineri la rând, sperând că soțul ei se va întoarce până atunci. Între timp, Gheorghiță se întoarce acasă de Crăciun.

Reține: Combinația dintre credința creștină și superstițiile populare arată legătura puternică a personajelor cu tradițiile și obiceiurile din zona rurală românească.

Pornirea la drum

Vitoria și Gheorghiță merg la Piatra Neamț pentru a anunța dispariția lui Nechifor la autorități. Deși aceștia îi promit că vor investiga cazul, Vitoria decide să pornească ea însăși în căutarea soțului, împreună cu fiul ei.

Înainte de a pleca, Vitoria o duce pe Minodora la Mănăstirea Văratec pentru a o proteja de "influențele lumești". Mama este nemulțumită că fata și-a schimbat stilul tradițional, renunțând la ie pentru o bluză și purtând părul în coc.

Casa rămâne în grija lui Mitrea, sluga familiei. Pentru călătorie, Vitoria și Gheorghiță se pregătesc temeinic, luând bani și baltagul lui Gheorghiță (un topor mic, folosit ca armă). Preotul Dănilă ține o slujbă pentru călătoria lor, iar Vitoria vinde niște produse (piei de miel, burdufuri de brânză) unor negustori pentru a strânge banii necesari drumului.

Important: Baltagul, care dă și titlul romanului, va juca un rol crucial în desfășurarea acțiunii și în rezolvarea misterului dispariției lui Nechifor.

Urmărind indiciile

Pe 10 martie, Vitoria și Gheorghiță pornesc la drum împreună cu doi negustori, David și Iordan, cu care călătoresc până la Călugăreni. Primul popas îl fac la Bicaz, la hanul domnului Donea, unde află că Nechifor a trecut pe acolo - primul indiciu concret al traseului său.

A doua zi, grupul își continuă călătoria și se opresc la Călugăreni, la casa lui David, unde rămân peste noapte. Călătoria devine tot mai interesantă pe măsură ce adună informații despre soțul dispărut.

Ajunși în Farcașa, Vitoria și Gheorghiță asistă la judecarea a doi oameni. În mulțime, femeia intră în vorbă cu un moș care îi poftește la el acasă să le potcovească caii. Acolo, baba Dochia, soția moșului Pricop, le oferă mâncare și Vitoria află că și soțul ei a poposit acolo în toamna trecută pentru a-și potcovi calul.

Fascinant: Pe parcursul călătoriei, Vitoria dovedește o inteligență nativă și o perseverență remarcabilă în strângerea informațiilor, urmărind pas cu pas drumul soțului ei.

Apropierea de adevăr

Vitoria și Gheorghiță își continuă drumul prin diferite locuri: oprire la Borcea, la un bordei, apoi la munte la Orhei. Pentru Vitoria, întâmplările din drum sunt interpretate ca semne divine - ea lasă chiar bani în pieptul unui copil botezat, considerându-l un gest de noroc.

În cele din urmă, ajung la Dorna, destinația lui Nechifor. Aici, de la un bătrânel, Vitoria află o informație crucială: soțul ei a cumpărat 300 de oi de la Gheorghe Andromachi și Vasile Ursachi.

Cu această informație valoroasă, Vitoria decide să urmărească acum traseul lui Nechifor împreună cu cei doi vânzători. Ea reușește să reconstituie drumul lor prin orașele pe care le-au traversat: au trecut prin Bârzosteni și s-au îndreptat spre Gura Negrei și Bistrița.

În satul Sabasa, călătorii fac un popas. De aici înainte, merg însoțiți de o călăuză locală, feciorul crâșmarului din sat. Acesta îi conduce până la crâșma lui Iorgu Vasiliu, unde Vitoria află numele unui călăreț misterios, Calistrat Bogza, care călătorea cu un al doilea bărbat ce ar putea fi Nechifor.

Atenție: Vitoria realizează că trebuie să-și caute soțul între Sabasa și Suha, căci aici i-a pierdut urma - se apropie momentul descoperirii adevărului!

Descoperirea tragică

De la soția lui Iorgu Vasiliu, Vitoria află numele celui de-al doilea călăreț care însoțea pe Bogza: Ilie Cuțui. Cu această informație, Vitoria și Gheorghiță coboară înapoi la Sabasa, unde poposesc la un localnic pe nume Toma.

Cu ajutorul lui Toma, Vitoria face o descoperire tulburătoare - găsește câinele de nădejde al lui Nechifor în curtea unui localnic. Acest detaliu o convinge că soțul ei a trecut pe acolo și că ceva grav i s-a întâmplat.

Vitoria, Gheorghiță și câinele urcă din nou spre Suha. Pe drum, câinele începe să se agite și să latre, coborând într-o râpă urmat de Gheorghiță. Când Vitoria îi urmează, descoperă cu durere osemintele lui Nechifor și, nu departe, calul său mort.

Copleșită de durere, Vitoria pleacă spre Sabasa, lăsându-l pe Gheorghiță să vegheze rămășițele tatălui său. Se întoarce spre seară însoțită de Toma, subprefectul satului și un dregător pentru a investiga oficial descoperirea.

Moment cheie: Descoperirea osemintelor lui Nechifor reprezintă punctul culminant al călătoriei Vitoriei, confirmând temerile ei cele mai adânci, dar și apropiind-o de aflarea adevărului despre moartea soțului.

Dreptatea și deznodământul

Subprefectul și Vitoria merg la casa lui Bogza și Cuțui pentru a-i interoga despre crimă. Deși cei doi neagă orice implicare, sunt chemați la înmormântarea lui Nechifor. Cu mare grijă, Vitoria aranjează osemintele soțului în sicriu pentru ceremonia funerară.

La pomenire sunt prezenți toți cei implicați. Într-un moment tensionat, Vitoria începe să reconstituie cu abilitate întâmplările din seara morții lui Nechifor. Strategia ei înțeleaptă îl face pe Bogza să-și piardă cumpătul.

Într-un acces de furie, Bogza se năpustește asupra lui Gheorghiță, care se apără lovindu-l cu baltagul. Înainte de a muri, Bogza își recunoaște vina - l-a ucis pe Nechifor pentru a-i lua oile. Ilie Cuțui, complicele său, este arestat.

Astfel, Vitoria reușește nu doar să afle adevărul despre soarta soțului ei, ci și să facă dreptate, închizând un cerc al destinului în care credința, perseverența și inteligența unei femei simple din munți triumfă asupra răului.

Concluzie puternică: Finalul romanului demonstrează cum dreptatea poate fi făcută chiar și în cele mai dificile circumstanțe, prin determinare și înțelepciune, calități pe care Vitoria le-a dovedit pe tot parcursul călătoriei sale.