Definirea și denumirea alchenelor

Alchenele sunt hidrocarburi aciclice nesaturate care conțin în moleculă o legătură dublă între doi atomi de carbon $>C=C<$. Formula lor generală este CₙH₂ₙ, având un număr de echivalenți de nesaturare (N.E.) = 1.

Denumirea alchenelor se obține înlocuind sufixul -an din numele alcanului corespunzător cu sufixul -enă. Pentru alchenele cu 4 sau mai mulți atomi de carbon, este necesară indicarea poziției dublei legături folosind cifre (se alege numerotarea care dă poziția dublă legăturii cât mai mică).

Există și radicali specifici derivați din alchene:

• Radicalul vinil: -CH=CH₂
• Radicalul alil: CH₂=CH-CH₂-

💡 La alchenele cu catenă ramificată, numerotarea se face conform regulilor utilizate la alcani, dar prioritatea este poziția dublei legături, nu poziția ramificațiilor.

Tipuri de izomerie la alchene

Alchenele prezintă o diversitate mai mare de izomeri comparativ cu alcanii, datorită prezenței dublei legături. Principalele tipuri de izomerie sunt:

Izomeria de catenă apare datorită ramificării catenei carbonice. De exemplu, 1-butena și 2-metil-1-propena sunt izomeri de catenă.

Izomeria de poziție apare datorită poziției diferite a dublei legături în aceeași catenă. Astfel, 1-butena și 2-butena sunt izomeri de poziție.

Izomeria geometrică $cis-trans$ este specifică alchenelor și apare datorită rigidității dublei legături care nu permite rotația liberă. Ea poate exista doar când fiecare atom de carbon din dubla legătură are substituenți diferiți. De exemplu, la 2-butenă avem izomerii:

• cis-2-butenă: grupele metil sunt de aceeași parte a dublei legături
• trans-2-butenă: grupele metil sunt de părți opuse (izomerul mai stabil)

Izomeria de funcțiune apare între alchene și cicloalcani care au aceeași formulă moleculară (ex: propena C₃H₆ și ciclopropan C₃H₆).

💡 La scrie toți izomerii unei formule brute (ex: C₅H₁₀), trebuie să considerăm toate tipurile de izomerie posibile, inclusiv izomerii ciclici!

Structura și obținerea alchenelor

Din punct de vedere structural, atomii de carbon care formează legătura dublă au hibridizare sp². Legătura dublă are o lungime de 1,33 Å și unghiul dintre orbitalii hibrizi este de 120°.

Alchenele pot fi obținute prin mai multe metode:

Deshidratarea alcoolilor se realizează la temperatură ridicată în prezența H₂SO₄:

• 2-butanol → 2-butenă + H₂O

Conform regulii lui Zaitev, la deshidratare, hidrogenul se elimină de la atomul de carbon cel mai sărac în hidrogen, rezultând alchena cea mai stabilă.

Dehidrohalogenarea derivaților halogenați se face în prezență de NaOH alcoolică:

• 2-clorobutan → 2-butenă + HCl

Descompunerea termică a alcanilor $cracarea/piroliza$ conduce, de asemenea, la formarea alchenelor.

Proprietățile fizice ale alchenelor variază în funcție de masa lor molară:

• Alchenele C₂-C₄ sunt gazoase
• C₅-C₁₈ sunt lichide
• Peste C₁₉ sunt solide

💡 Punctele de fierbere și de topire ale alchenelor cresc cu masa molară, dar sunt mai mici decât ale alcanilor corespunzători.

Proprietăți chimice ale alchenelor - reacții de adiție

Cea mai caracteristică proprietate a alchenelor este reacția de adiție - proces în care are loc ruperea legăturii π (pi) și legarea atomilor sau grupelor de atomi la atomii de carbon care formau dubla legătură.

Adiția hidrogenului (hidrogenarea) are loc în prezența catalizatorilor (Ni, Pt, Pd):

• CH₂=CH₂ + H₂ → CH₃-CH₃ (etena → etan)
• CH₃-CH=CH₂ + H₂ → CH₃-CH₂-CH₃ (propena → propan)

Adiția halogenilor $X₂ = Cl₂, Br₂, I₂, F₂$ conduce la derivați dihalogenați vicinali:

• CH₂=CH₂ + Cl₂ → CH₂Cl-CH₂Cl $1,2-dicloroetan$
• CH₃-CH=CH₂ + Cl₂ → CH₃-CHCl-CH₂Cl $1,2-dicloropropan$

Adiția hidracizilor (HX) urmează regula lui Markovnikov:

• CH₂=CH₂ + HCl → CH₃-CH₂-Cl $clorură de etil/cloroetan$
• CH₃-CH=CH₂ + HCl → CH₃-CHCl-CH₃ $2-cloropropan$

Regula lui Markovnikov stabilește că la adiția hidracizilor la alchene nesimetrice, atomul de halogen se fixează la atomul de carbon cel mai sărac în hidrogen.

Adiția apei (hidratarea) are loc în prezența H₂SO₄:

• CH₃-CH=CH₂ + H₂O → CH₃-CHOH-CH₃ $2-propanol$

💡 Reacția de hidratare se desfășoară în două etape: mai întâi adiția H₂SO₄, apoi formarea alcoolului prin reacție cu apa.

Reacții de polimerizare, substituție și oxidare

Reacția de polimerizare este un proces de poliadiție în care se rup legăturile π din fiecare moleculă de alchenă, formându-se noi legături C-C și rezultând o macromoleculă:

• n CH₂=CH₂ → -$CH₂-CH₂$ₙ- (polietenă)
• n CH₃-CH=CH₂ → -$CH-CH₂$ₙ- (polipropenă) | CH₃

Reacția de substituție în poziție alilică are loc în prezența Cl₂ la 40°C sau în întuneric:

• CH₂=CH-CH₃ + Cl₂ → CH₂=CH-CH₂Cl + HCl (clorură de alil)

Reacția de oxidare poate fi de mai multe tipuri:

1. Oxidarea totală (arderea):

   • CₙH₂ₙ + $3n/2$O₂ → n CO₂ + n H₂O

2. Oxidarea blândă cu KMnO₄ în mediu bazic (reacția Baeyer):

   • CH₂=CH₂ + $O$ + H₂O → CH₂OH-CH₂OH (etilenglicol)

   Această reacție permite identificarea dublei legături prin decolorarea soluției de permanganat de potasiu.

💡 Oxidarea blândă a alchenelor formează dioli (compuși cu două grupe hidroxil), iar această reacție poate fi folosită pentru a testa prezența dublei legături într-un compus.

Oxidarea energică a alchenelor

Oxidarea energică a alchenelor se realizează cu KMnO₄ sau K₂Cr₂O₇ în mediu acid (H₂SO₄), rezultând ruperea legăturii duble. Soluția de KMnO₄ (violet) se decolorează, iar soluția de K₂Cr₂O₇ devine verde.

Pentru a determina produșii de reacție, urmăm aceste reguli:

1. Un atom de carbon primar $CH₂=$ se transformă în CO₂ și H₂O
2. Un atom de carbon secundar $>CH-$ formează un acid carboxilic $R-COOH$
3. Un atom de carbon terțiar (>C<) formează o cetonă $R-CO-R$

Exemple de oxidare energică:

• CH₃-CH=CH₂ + 5$O$ → CH₃-COOH + CO₂ + H₂O (propena → acid acetic)
• CH₃-CH=C(CH₃)₂ + 3$O$ → CH₃-COOH + CH₃-CO-CH₃ (acid acetic și acetonă)

Reacțiile de oxidare energică sunt importante pentru că permit:

• Identificarea structurii alchenelor
• Obținerea acizilor carboxilici și a cetonelor
• Stabilirea poziției dublei legături într-o moleculă

💡 Reacțiile de oxidare ale alchenelor sunt utilizate în industrie pentru obținerea unor compuși importanți precum acizi carboxilici (acetic, malonic, succinic) și cetone, care sunt folosiți la rândul lor ca intermediari în sinteza altor substanțe.

Produși de oxidare importanți ai alchenelor

Oxidarea alchenelor conduce la formarea unor compuși organici importanți, utilizați în diverse aplicații industriale și de laborator:

Acizi carboxilici:

• Acid acetic $CH₃-COOH$: utilizat în industria alimentară, farmaceutică și ca solvent
• Acid malonic $HOOC-CH₂-COOH$: folosit în sinteza medicamentelor și a vitaminelor
• Acid succinic $HOOC-CH₂-CH₂-COOH$: precursor pentru polimeri și aditivi alimentari
• Acid glutaric $HOOC-CH₂-CH₂-CH₂-COOH$: utilizat în sinteza nylon-ului
• Acid oxalic $HOOC-COOH$: agent de curățare și decapant

Compuși carbonilici:

• Acetonă $CH₃-CO-CH₃$: solvent industrial și pentru uz casnic
• Acid cetopropionic: intermediar în sinteza organică
• Acid 3-cetobutanoic: utilizat în sinteza compușilor heterociclici
• Butandionă: aromă alimentară și reactiv în sinteze organice

Recunoașterea acestor compuși și înțelegerea metodelor lor de obținere prin oxidarea alchenelor sunt esențiale pentru studiul chimiei organice.

💡 Capacitatea de a prezice produșii reacțiilor de oxidare te va ajuta să rezolvi probleme complexe la examenele de chimie organică și să înțelegi mai bine transformările compușilor organici.