Alcani - Structură și formulă generală

Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice care pot avea catenă liniară sau ramificată. Moleculele lor conțin doar legături simple C-C și C-H, fiind complet saturate (fără legături duble sau triple).

Formula generală a alcanilor este CnH2n+2 (unde n≥1), deoarece au număr de echivalenți NE=0. Raportul molar dintre carbon și hidrogen este C:H = n:2n+2, un aspect important de reținut pentru probleme.

Primii patru alcani au denumiri specifice pe care trebuie să le memorezi:

• Metan (CH4)
• Etan $H3C-CH3 sau C2H6$
• Propan $H3C-CH2-CH3 sau C3H8$
• Butan $H3C-CH2-CH2-CH3 sau C4H10$

⚡ Sfat util: Pentru a verifica rapid dacă ai scris corect formula unui alcan, numără atomii de H - ar trebui să fie întotdeauna cu 2 mai mulți decât dublul numărului de atomi de C!

Nomenclatura alcanilor

Alcanii cu cel puțin 5 atomi de carbon în moleculă se denumesc prin adăugarea sufixului "-an" la rădăcina care indică numărul de atomi de carbon $pent-, hex-, hept-, etc.$.

Astfel, pentru alcanii liniari $n-alcani$, denumirea este simplă:

• C5H12 = pentan
• C6H14 = hexan
• C7H16 = heptan

Reține că prefixul "n-" (normal) se folosește uneori pentru a specifica alcanii cu catena liniară, de exemplu: n-butan, n-pentan.

Când vom discuta alcanii ramificați, vom vedea că aplicarea regulilor IUPAC devine mai complexă.

🔑 Reține: Denumirea alcanilor urmează regula "rădăcină + an", unde rădăcina indică numărul de atomi de carbon din catena principală.

Radicali de hidrocarburi

Radicalii de hidrocarburi se obțin prin îndepărtarea unuia sau mai multor atomi de hidrogen din molecula unei hidrocarburi. Ei sunt foarte importanți pentru a înțelege denumirea compușilor organici mai complecși.

Radicalii monovalenți (alchil) se obțin prin îndepărtarea unui atom de hidrogen și se denumesc înlocuind sufixul "-an" cu "-il". Exemple importante:

• Metan → metil $H3C-$
• Etan → etil $H3C-CH2-$
• Propan → propil $CH3-CH2-CH2-$ sau izopropil $CH3-CH-CH3$

Pentru butan avem mai mulți radicali posibili:

• n-butil (catena liniară)
• sec-butil (H legat de C secundar)
• izobutil (ramificat)
• tert-butil (H legat de C terțiar)

📌 Important: Diferența dintre radicalii "n-", "sec-", "izo-" și "tert-" este dată de poziția atomului de C de care este legată valența liberă!

Radicali divalenți

Radicalii divalenți se obțin prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen din molecula unui alcan. Denumirea lor depinde de poziția valențelor libere.

Când valențele libere sunt la același atom de carbon, denumirea se formează înlocuind sufixul "-an" cu "-iliden":

• Metan → metiliden $CH2=$
• Etan → etiliden $H3C-CH=$
• Propan → propiliden $H3C-CH2-CH=$ sau izopropiliden $H3C-CH-CH=$

Când valențele libere sunt la atomi de carbon diferiți, folosim sufixul "-ilen":

• Metan → metilen $-CH2-$
• Etan → etilen $-CH2-CH2-$
• Propan → 1,3-propilen $-CH2-CH2-CH2-$ sau 1,2-propilen $-CH2-CH-$

Acești radicali sunt frecvent întâlniți în structura compușilor organici mai complecși și în reacții organice.

💡 Sfat: Observă diferența dintre sufixele "-iliden" (valențe libere la același atom de C) și "-ilen" (valențe libere la atomi de C diferiți)!

Radicali trivalenți

Radicalii trivalenți se obțin prin îndepărtarea a trei atomi de hidrogen din molecula unei hidrocarburi. Nomenclatura lor urmează reguli similare cu radicalii divalenți.

Când toate cele trei valențe libere sunt la același atom de carbon, se folosesc sufixele "-in" sau "-idin":

• Metan → metin $≡CH-$ sau metilidin $≡C-$
• Etan → etilidin $H3C-C≡$

Când valențele libere sunt la atomi de carbon diferiți, se specifică pozițiile prin indicii numerici:

• Propan → 1,2,3-propantriil $-CH2-CH-CH2-$

Acești radicali sunt mai puțin frecvenți decât cei mono- și divalenți, dar sunt importanți pentru înțelegerea structurii unor compuși organici complecși.

🔍 Observație: Cu cât numărul de valențe libere crește, cu atât radicalul devine mai reactiv și mai instabil în stare liberă!

Izomeri de catenă

Izomerii de catenă sunt alcani cu aceeași formulă moleculară, dar care diferă prin forma catenei (liniară sau ramificată). Alcanii cu cel puțin 4 atomi de carbon prezintă izomerie de catenă.

Pentru formula C4H10 există doi izomeri:

• n-butan: CH3-CH2-CH2-CH3 (catenă liniară)
• izobutan: CH3-CH(CH3)-CH3 (catenă ramificată)

Pentru C5H12 avem trei izomeri:

• n-pentan: CH3-CH2-CH2-CH2-CH3 (catenă liniară)
• izopentan $2-metilbutan$: CH3-CH2-CH(CH3)-CH3 (o ramificație)
• neopentan $2,2-dimetilpropan$: CH3-C(CH3)2-CH3 (două ramificații)

Cu creșterea numărului de atomi de carbon, numărul de izomeri crește exponențial. De exemplu, pentru C10H22 există 75 de izomeri posibili!

⭐ Conceptul cheie: Cu cât crește numărul de atomi de C, cu atât crește dramatic numărul de izomeri de catenă posibili!

Denumirea alcanilor cu catenă ramificată

Pentru denumirea alcanilor ramificați conform regulilor IUPAC, urmează acești pași:

Pasul 1: Identifică cea mai lungă catenă de atomi de carbon (catena de bază). Dacă există două catene cu același număr maxim de atomi, alege-o pe cea cu mai multe ramificații.

Pasul 2: Numerotează atomii de carbon din catena de bază astfel încât suma indicilor de poziție pentru ramificații să fie minimă.

Pasul 3: Denumește compusul menționând radicalii (ramificațiile) în ordine alfabetică, precedați de indicii lor de poziție și de prefixele di-, tri-, tetra- etc. (dacă apar de mai multe ori).

De exemplu, pentru compusul:

CH₃-CH₂
  |
CH₃-CH-CH₂-CH₂
     |
    CH₃

Denumirea este 3-etil-2,3,4-trimetilhexan, deoarece:

• Catena de bază este hexanul (6 atomi C)
• Există trei grupări metil (la pozițiile 2, 3 și 4)
• Există o grupare etil la poziția 3

🧩 Trucul meu: Imaginează-ți catena principală ca o autostradă și ramificațiile ca niște drumuri laterale. Numeri "kilometrii" de pe autostradă astfel încât "drumurile laterale" să fie cât mai aproape de început!

Proprietăți fizice ale alcanilor

Starea de agregare a alcanilor depinde de numărul de atomi de carbon:

• Gazoasă: alcani cu 1-4 atomi de C și neopentan
• Lichidă: majoritatea alcanilor cu 5-17 atomi de C
• Solidă: alcani cu cel puțin 18 atomi de C

Punctele de fierbere și de topire cresc odată cu numărul de atomi de carbon. Dintre izomeri, cei cu catenă ramificată au puncte de fierbere mai mici decât izomerii liniari $p.f. n-butan > p.f. izobutan$.

Solubilitatea: alcanii sunt insolubili în apă $principiul "similarului în similar" - substanțe nepolare nu se dizolvă în solvenți polari$, dar sunt solubili în solvenți nepolari precum CCl₄, CS₂, benzen sau toluen.

Densitatea: alcanii lichizi și solizi au densitate mai mică decât apa, motiv pentru care plutesc pe apă (important pentru accidentele cu petrol!).

🌊 Aplicație practică: Datorită densității mai mici decât a apei și insolubilității, petrolul (amestec de hidrocarburi) formează pete la suprafața apei în caz de scurgeri, ceea ce face dificilă curățarea oceanelor după dezastre!

Proprietăți chimice ale alcanilor - Reacții (I)

Alcanii sunt numiți și parafine $din latină: "parum affinis" = afinitate redusă$ datorită reactivității scăzute. Legăturile C-C și C-H sunt foarte stabile, ceea ce explică inerția lor chimică. Totuși, în condiții energice, ei pot participa la anumite reacții:

I. Reacția de substituție implică înlocuirea unui atom de H din molecula unui alcan cu un alt atom sau o grupare de atomi: R-H + A-B → R-B + H-A

II. Reacția de halogenare este o reacție de substituție caracteristică alcanilor, în care un atom de H este înlocuit cu un halogen (Cl sau Br). Aceasta poate avea loc:

• Fotochimic (sub influența luminii)
• Termic (la temperaturi peste 300°C)

De exemplu, clorurarea metanului: CH₄ + Cl₂ → CH₃Cl + HCl

🔥 Atenție: Reactivitatea atomilor de H din molecula unui alcan scade în ordinea: H-(terțiar) > H-(secundar) > H-(primar), ceea ce explică de ce halogenarea poate da amestecuri de produși când există diferiți atomi de H!

Proprietăți chimice ale alcanilor - Reacții (II)

În reacțiile de halogenare, proporțiile produșilor depind de tipul atomilor de hidrogen care sunt înlocuiți. Iată câteva exemple:

Bromurarea propanului: H₃C-CH₂-CH₃ + Br₂ → H₃C-CH₂-CH₂-Br $1-bromopropan, 2$ + H₃C-CH-CH₃ $2-bromopropan, 98$ | Br

Observăm că se formează predominant 2-bromopropan, deoarece atomul de H secundar este mai reactiv.

III. Reacția de izomerizare

Această reacție constă în transformarea reversibilă a unui alcan într-un izomer al său, în prezența unui catalizator (AlCl₃ sau AlBr₃) și a urmelor de apă, la 50-100°C:

n-butan ⟷ izobutan H₃C-CH₂-CH₂-CH₃ ⟷ H₃C-CH-CH₃ | CH₃

Reacția de izomerizare este folosită în industria petrolieră pentru a obține alcani ramificați care au cifra octanică mai mare, îmbunătățind calitatea combustibililor.

🚗 Aplicație practică: Izomerizarea este esențială în industria petrolieră pentru obținerea benzinei cu cifră octanică ridicată, care previne detonarea prematură în motoare și asigură o funcționare mai eficientă!