Transportul prin proteine transportoare
Moleculele organice polarizate și cu greutate moleculară mare nu pot traversa singure membrana celulară, având nevoie de proteine transportoare specifice. Acest transport este caracterizat prin:
- Specificitate (fiecare transportor recunoaște anumite molecule)
- Saturabilitate (există o rată maximă de transport)
- Competiție (molecule similare pot concura pentru același transportor)
Difuziunea facilitată permite deplasarea moleculelor conform gradientului de concentrație, dar cu ajutorul proteinelor, fără consum de energie.
Transportul activ deplasează substanțele împotriva gradientului lor de concentrație, necesitând energie (ATP). Acesta poate fi:
- Primar: utilizează direct ATP (exemple: pompele ionice)
- Secundar (cotransport): energia provine din deplasarea altei substanțe conform gradientului său
O categorie specială este transportul vezicular care include:
- Endocitoza: captarea materialului extracelular în vezicule
- Exocitoza: eliminarea materialului intracelular în exterior
💡 Gândește-te la transportul activ ca la urcarea pe munte: ai nevoie de energie pentru a merge împotriva gravitației, la fel cum celula folosește ATP pentru a deplasa substanțe împotriva gradientului de concentrație.