Ghid de admitere - Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad

Bine ai venit la ghidul de pregătire pentru examenul de admitere la Facultatea de Medicină! Acest document conține întrebările orientative pentru examenul de admitere, ediția 2022.

Testele grilă sunt organizate pe capitole tematice și acoperă principalele noțiuni pe care trebuie să le stăpânești pentru a avea succes la examen.

Sfat util: Fiecare întrebare are unul sau mai multe răspunsuri corecte. Cele marcate cu asterisk (*) au un singur răspuns corect, restul pot avea mai multe variante corecte.

Compoziția și structura organismului uman

Organismul uman adult conține aproximativ 75% apă și 25% substanță uscată, o proporție esențială pentru menținerea homeostaziei. Această compoziție variază în funcție de vârstă, sex și starea de sănătate.

Histogeneza reprezintă procesul de diferențiere și specializare a celulelor, care duce la formarea celor 4 tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos. Acest proces este vital pentru dezvoltarea organismului și formarea organelor.

Enzimele, catalizatorii biologici esențiali, sunt de natură proteică. Ele accelerează reacțiile biochimice din organism fără a se consuma în aceste procese. Fiecare enzimă are o structură tridimensională specifică, determinată de secvența de aminoacizi.

Ai grijă! Țesuturile epiteliale pseudostratificate au funcții principale de acoperire și transport, nu de sensibilitate sau secreție, cum ar putea părea la prima vedere.

Celula și componentele sale

Celula eucariotă are trei componente fundamentale: membrana celulară, citoplasma și nucleul. Acestea lucrează împreună pentru a menține funcțiile vitale ale celulei și pentru a asigura supraviețuirea organismului.

Compoziția chimică a organismului include apă (aproximativ 75%), substanțe organice (glucide, lipide, proteine) și substanțe minerale. Vitaminele sunt esențiale pentru numeroase funcții metabolice, iar cele liposolubile includ vitaminele A, D, E și K.

Centrozomul are un rol crucial în diviziunea celulară, formând fusul de diviziune. Este interesant că această structură nu se găsește în celulele nervoase, care au pierdut capacitatea de diviziune.

Țesuturile se clasifică în slab specializate (epitelial și conjunctiv) și puternic specializate (muscular și nervos). Această clasificare reflectă gradul lor de diferențiere și complexitatea funcțiilor pe care le îndeplinesc.

Țesuturile organismului

Țesutul osos compact formează diafiza oaselor lungi și lamele superficiale ale oaselor scurte și late. Structura sa densă oferă rezistență mecanică esențială pentru locomoție și protecție.

Țesutul muscular neted visceral realizează contracții involuntare, lente și prelungite. Acest tip de țesut se găsește în pereții organelor interne și vaselor de sânge, asigurând mișcări automate esențiale pentru funcționarea organismului.

Neuronul, unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos, este capabil de excitabilitate, conductibilitate și integrare. Este una dintre puținele celule din organism care nu se poate regenera sau multiplica la maturitate.

Reține: Celulele gliale, deși nu transmit impulsuri nervoase, au funcții esențiale de susținere, trofice și metabolice pentru neuroni, reprezentând aproximativ jumătate din volumul sistemului nervos central.

Structuri specializate și hormoni

Țesutul cartilaginos se prezintă sub mai multe forme, fiecare cu localizări și funcții specifice. Cartilajul hialin formează scheletul embrionului, cartilajele costale și traheale, iar cel fibros se găsește în meniscurile articulare și discurile intervertebrale.

Membrana celulară are o structură trilaminată și permeabilitate selectivă, fiind polarizată electric și excitabilă. Aceasta joacă un rol crucial în schimbul de substanțe dintre celulă și mediul extern.

Hormonii pot fi de diferite naturi chimice. Cei proteici includ insulina, secretina, TSH și LH, în timp ce alții sunt de natură steroidă. Natura lor chimică influențează modul de acțiune și capacitatea de a traversa membranele biologice.

Aparatul Golgi are funcții esențiale în procesele de secreție celulară, transportul secrețiilor și producerea de membrane celulare. Această structură sofisticată este parte a sistemului de endomembrane al celulei.

Important: Mușchii striați scheletici sunt atașați oaselor, asigură controlul nervos voluntar și au fibre neramificate cu nuclei situați periferic și dimensiuni celulare mari.

Clasificarea și regenerarea țesuturilor

Țesuturile organismului au capacități diferite de regenerare. Țesutul epitelial și conjunctiv se regenerează ușor, cel muscular are o capacitate limitată, iar țesutul nervos practic nu se poate regenera la adulți.

Din punct de vedere funcțional, epiteliile se clasifică în epitelii de acoperire, glandulare și senzoriale. Acestea au roluri distincte în protecția organismului, secreție și perceperea stimulilor din mediu.

Fibrele musculare striate au o structură complexă alcătuită din sarcolemă (membrana celulară), sarcoplasmă (citoplasma) și microfilamente organizate specific. Nucleii acestora sunt situați periferic, spre deosebire de alte tipuri de celule.

Știai că? Teaca Schwann, care învelește axonii neuronilor periferici, este formată din celule gliale răsucite în jurul fibrei, oferind protecție și facilitând conducerea impulsului nervos.

Neuronii pot fi clasificați după funcție în senzitivi (transmit informații de la receptori spre SNC), motori (transmit comenzi de la SNC spre efectori) și de asociație (fac legătura între alți neuroni).

Structura și organizarea celulară

Ribozomii reprezintă sediul biosintezei proteinelor, fiind structuri esențiale pentru traducerea informației genetice în proteine funcționale. Ei pot fi liberi în citoplasmă sau atașați de reticulul endoplasmatic.

Citoplasma celulei are o parte structurată (organitele celulare) și o parte nestructurată (hialoplasma). Mediul de dispersie este apa, care facilitează reacțiile biochimice necesare vieții.

Aparatul Golgi face parte din sistemul de endomembrane al celulei, fiind situat în apropierea nucleului. Are rol crucial în procesele de secreție celulară, modificarea și sortarea proteinelor sintetizate în reticului endoplasmatic rugos.

Atenție! Centrozomul, implicat în formarea fusului de diviziune, nu se găsește în celulele nervoase mature, care și-au pierdut capacitatea de diviziune.

Epiteliile pot fi clasificate după numărul de straturi în unistratificate, pseudostratificate și pluristratificate. Tunica internă a vaselor sangvine și limfatice este formată din epiteliu pavimentos simplu, perfect adaptat pentru trecerea rapidă a substanțelor.

Țesuturile specializate ale organismului

Țesutul conjunctiv elastic se localizează în tunica medie a arterelor și venelor, oferind elasticitatea necesară pereților vasculari pentru a suporta variațiile de presiune sanguină.

Țesutul nervos este alcătuit din neuroni (celulele nervoase) și celule gliale (nevroglia). Neuronii sunt responsabili de generarea și transmiterea impulsurilor nervoase, în timp ce celulele gliale au rol de suport, nutriție și protecție.

Epiteliile glandulare sunt constituite din celule epiteliale specializate care eliberează produși de secreție specifici. Acestea formează parenchimul glandular al diferitelor glande din organism.

Fascinant! Epiteliile senzoriale conțin celule receptoare specializate care transformă stimulii din mediu în impulsuri nervoase, fiind componente esențiale ale analizatorilor.

Țesutul adipos se regăsește predominant în hipoderm, formând depozitul de grăsimi al organismului. Pe lângă rolul de rezervă energetică, acesta constituie și izolantul termic al corpului, protejând organele interne.

Proprietăți celulare și structura țesuturilor

Celula vie prezintă proprietăți fundamentale de creștere, diferențiere, autoreproducere, și autoreglare. Acestea permit organismelor pluricelulare să se dezvolte și să-și mențină funcțiile vitale.

Corpul uman este alcătuit din patru tipuri fundamentale de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos. Fiecare are structuri și funcții specifice, adaptate pentru rolurile lor în organism.

Citoplasma conține trei componente structurale principale: hialoplasma (partea fluidă), organitele celulare (structuri specializate cu funcții specifice) și incluziunile (rezerve nutritive sau produși de secreție).

De reținut: Neuronii, unitățile morfofuncționale ale țesutului nervos, nu se divid după maturizare, au o durată lungă de viață și rolul esențial de a genera și transmite impulsuri nervoase.

Miofibrilele sunt organite celulare specifice celulelor musculare, fiind responsabile pentru contracția musculară. Ele nu se găsesc în alte tipuri de celule și reprezintă adaptări structurale pentru funcția de contracție.

Tipuri de epitelii și țesut muscular

Epiteliul simplu cilindric este un epiteliu de acoperire care formează mucoasa tubului digestiv. Celulele sale cilindrice pot prezenta la polul apical cili sau microvili, adaptări structurale pentru funcții specifice.

Epiteliul simplu pavimentos se găsește la nivelul alveolelor pulmonare, tunicii interne a vaselor de sânge și glomerulilor renali. Structura sa extrem de subțire facilitează schimburile de substanțe prin difuziune.

Țesutul muscular neted se găsește în pereții vaselor de sânge, tubului digestiv, căilor respiratorii și vezicii urinare. Varianta sa unitară, prezentă în irisul globului ocular, se caracterizează prin contracții sincronizate.

Știai că? Miofibrilele, organitele specifice fibrelor musculare striate, sunt organizate în structuri repetitive numite sarcomere, care conferă aspectul striat caracteristic la microscop.

Epiteliul simplu cubic se găsește în segmentul proximal al nefronului și bronhiole. Celulele sale au dimensiuni aproximativ egale în toate direcțiile, fiind adaptate pentru absorbție și secreție.