Glandele endocrine - Hipofiza

Hipofiza este o glandă mică dar extrem de importantă, situată în craniu, sub hipotalamus. Această "glandă-șef" este alcătuită din lobul anterior (adenohipofiza), lobul mijlociu și lobul posterior (neurohipofiza).

Secretă hormoni esențiali precum hormonul de creștere (STH), prolactina care stimulează lactația, și hormonii glandulotropi care activează alte glande. Prin acești hormoni glandulotropi, hipofiza controlează alte glande: tiroida (prin TSH), corticosuprarenalele (prin ACTH) și gonadele - ovare și testicule (prin FSH și LH).

Una dintre bolile asociate hipofizei este diabetul insipid, cauzat de insuficiența hormonului antidiuretic (ADH). Te-ai gândit vreodată cum ar fi să produci 20 de litri de urină într-o zi? Aceasta este una dintre manifestările acestei boli, însoțită de sete excesivă (polidipsie).

⚠️ Important de reținut: Hipofiza este considerată "dirijorul" sistemului endocrin, controlând activitatea celorlalte glande prin hormonii glandulotropi.

Hipofiza și Tiroida

Dereglările hipofizare pot cauza nanism hipofizar, când hormonul de creștere este secretat insuficient la copii, ducând la o talie mică. În schimb, hipersecreția aceluiași hormon provoacă gigantism la copii sau acromegalie la adulți.

Tiroida, situată sub laringe, secretă doi hormoni principali: tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Acești hormoni sunt esențiali pentru metabolismul corpului, stimulând creșterea și activitatea sistemului nervos.

Bolile tiroidiene includ nanismul tiroidian - hiposecreția hormonilor tiroidieni la copii, care provoacă talie mică, oase deformate și retard mintal. La adulți, boala Basedow-Graves (hipertiroidism) se manifestă prin scădere în greutate, neliniște, piele umedă și palpitații.

💡 Știai că? Hormonii tiroidieni conțin iod, motiv pentru care lipsa iodului din alimentație poate duce la probleme tiroidiene serioase.

Tiroida și Glandele Suprarenale

Alte afecțiuni tiroidiene includ mixedemul - hiposecreția hormonilor tiroidieni la adulți, care duce la creștere în greutate, și gușa endemică - mărirea tiroidei din cauza lipsei iodului din alimentație.

Glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor și au două părți: corticosuprarenala și medulosuprarenala. Corticosuprarenala este stimulată de hipofiză prin ACTH și secretă cortizol, care crește nivelul de zahăr din sânge (glicemia).

Medulosuprarenala produce adrenalină și noradrenalină, hormoni care te pregătesc pentru situații de urgență. Adrenalina are efecte similare cu stimularea sistemului nervos simpatic: accelerează bătăile inimii (tahicardie), mărește pupilele, dilată bronhiile și inhibă digestia și formarea urinei.

⚠️ Reține: Cortizolul este considerat "hormonul stresului" și are rol important în metabolismul glucidelor, proteinelor și lipidelor.

Pancreasul endocrin și Gonadele

Pancreasul, situat în abdomen, secretă doi hormoni antagoniști: insulina și glucagonul. Insulina este singurul hormon care scade nivelul glicemiei și stimulează creșterea.

Diabetul zaharat, una dintre cele mai răspândite boli metabolice, apare din cauza hiposecreției de insulină, ducând la hiperglicemie, urinare frecventă, sete și foame exagerate. Afectează în special sistemul circulator și sistemul nervos, putând cauza complicații grave.

Gonadele cuprind ovarele (la femei) și testiculele (la bărbați). Ovarele, situate în bazin, sunt glande mixte care produc hormoni (estrogen, progesteron) și ovule. Testiculele, situate în scrot, produc testosteron și spermatozoizi.

💡 Interesant: Deși insulina și glucagonul sunt produși de aceeași glandă, ei au efecte opuse asupra glicemiei, menținând astfel un echilibru perfect în organism.

Hormonii gonadali și Sistemul osos

Hormonii produși de gonade au roluri esențiale: stimulează creșterea, determină diferențierea între sexe (voce, pilozitate, dezvoltarea glandelor mamare la femei) și controlează producția de gameți.

Trecând la sistemul osos, scheletul reprezintă structura de susținere a organismului. Scheletul capului (craniul) este format din neurocraniu și viscerocraniu. Neurocraniul conține 4 oase neperechi (frontal, occipital, sfenoid, etmoid) și 2 oase perechi (temporale, parietale), având rolul de a proteja creierul.

Viscerocraniul include 2 oase neperechi (vomer, mandibula) și 6 oase perechi (maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale inferioare), formând structura feței.

⚠️ Nu uita: Craniul are dublu rol - protejează creierul și formează structura feței, fiind alcătuit din 22 de oase în total!

Scheletul trunchiului și membrelor superioare

Coloana vertebrală, componentă esențială a scheletului trunchiului, este formată din 33-34 vertebre: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, plus osul sacru și coccigiene. Este ca un stâlp de susținere pentru întregul corp.

Coastele (12 perechi) se prind cu un capăt de vertebrele toracale și cu celălalt de stern, formând împreună cutia toracică - structura care protejează inima și plămânii.

Scheletul membrelor superioare începe cu centura scapulară, formată din claviculă și omoplat (scapulă). Membrul liber continuă cu humerus (osul brațului), radius și ulna (oasele antebrațului), iar la capăt se găsesc carpienele, metacarpienele și falangele (oasele mâinii).

💡 Fascinant: Știai că aproximativ jumătate din oasele corpului tău se află în mâini și picioare? Acestea oferă dexteritatea necesară pentru mișcări fine și complexe!

Scheletul membrelor inferioare și rolul oaselor

Scheletul membrelor inferioare începe cu centura pelviană (oasele coxale), continuă cu femurul (cel mai lung os din corp) și rotula, apoi cu tibia și peroneul (fibula) - oasele gambei, și se termină cu oasele piciorului (tarsiene, metatarsiene și falange).

Oasele cresc în lungime prin cartilajul de creștere $diafizo-epifizar$ și în grosime prin periost. Acesta este motivul pentru care copiii și adolescenții cresc în înălțime până când cartilajele de creștere se osifică complet.

Rolurile oaselor sunt multiple și esențiale: asigură susținerea corpului, oferă protecție organelor vitale (creier, măduvă spinării, inimă, plămâni), reprezintă o rezervă de minerale (calciu, magneziu, fosfați) și produc celule sanguine prin măduva hematogenă.

⚠️ Important: Oasele nu sunt structuri statice! Ele sunt țesuturi vii care se regenerează continuu, având nevoie de calciu, vitamina D și exerciții fizice pentru a rămâne puternice.

Boli ale sistemului osos

Sistemul osos poate fi afectat de diverse probleme. Fracturile reprezintă întreruperi în continuitatea osului, entorsele implică alungirea ligamentelor, iar luxațiile presupun deplasarea capetelor osoase din articulații.

Deformările coloanei vertebrale includ scolioza (deviație laterală), cifoza (curbură excesivă în regiunea toracică) și lordoza (curbură accentuată în zona lombară). Aceste probleme pot apărea din cauza posturii incorecte, a slăbiciunii musculare sau a unor afecțiuni congenitale.

Reamintind structura scheletului membrelor: membrele superioare includ centura scapulară (claviculă, omoplat), humerus, radius și ulna, plus oasele mâinii; membrele inferioare cuprind centura pelviană, femur, tibia, fibula și oasele piciorului.

💡 Sfat util: O postură corectă și exercițiile fizice regulate sunt esențiale pentru prevenirea deformărilor coloanei vertebrale și menținerea sănătății sistemului osos!

Sistemul muscular - clasificare regională

Sistemul muscular lucrează în strânsă legătură cu sistemul osos pentru a asigura mișcarea corpului. După regiunile corpului, mușchii sunt grupați în mușchii capului, gâtului, trunchiului și membrelor.

Mușchii capului includ mușchii mimici (frontal, orbicularul ochilor) care ne ajută să exprimăm emoții, și mușchii masticatori (maseter) care permit mestecarea alimentelor. Fără acești mușchi, nu am putea zâmbi, clipi sau mânca!

Mușchii gâtului - sternocleidomastoidienii, hioidieni și mușchiul pieilor gâtului - asigură susținerea capului și permit mișcările acestuia în diferite direcții.

Mușchii trunchiului sunt reprezentați de mușchii spatelui, cefei, toracelui și abdomenului, având rol în menținerea posturii, respirație și protecția organelor interne.

⚠️ Reține: Mușchii mimici sunt unici deoarece se inseră pe piele, nu pe oase, permițându-ne să ne exprimăm o gamă largă de emoții prin expresii faciale.

Mușchii trunchiului și membrelor

Mușchii spatelui și cefei includ mușchiul trapez și marele dorsal, esențiali pentru mișcările brațelor și menținerea posturii. Ai nevoie de ei de fiecare dată când ridici greutăți sau stai drept.

Mușchii toracelui - pectorali, dințați, intercostali, plus diafragmul - joacă un rol crucial în respirație și mișcările cutiei toracice. Diafragmul separă cavitatea toracică de abdomen și este principalul mușchi respirator.

Mușchii abdomenului (drept abdominal, oblic intern, oblic extern, transvers) formează "centura" care protejează organele interne și permite flexia trunchiului. Ei sunt cei care te ajută să ai "abdomen plat" când sunt bine antrenați.

Mușchii membrelor (superioare și inferioare) asigură mișcarea brațelor și picioarelor, permițându-ne să mergem, să alergăm, să ridicăm obiecte și să efectuăm activități precise cu mâinile.

💡 Știai că? Corpul uman conține peste 600 de mușchi, care reprezintă aproximativ 40% din greutatea corporală! Fiecare mișcare, de la clipit până la sprint, implică contracția coordonată a mai multor mușchi.