Valorile verbului
Verbul poate avea trei valori morfologice principale. Prima este valoarea predicativă, când formează un predicat verbal în propoziție. A doua este valoarea auxiliară (verbele a avea, a vrea, a fi). A treia este valoarea copulativă, când verbul face parte dintr-un predicat nominal.
Verbele copulative sunt cele care leagă subiectul de numele predicativ. Cele mai importante verbe copulative sunt a deveni, a fi (când nu înseamnă "a exista"), a ieși (cu sensul de "a se face"), a se face, a însemna, a ajunge, a părea și a rămâne ca^ndnuserefera˘lara˘ma^nereaı^ntr−unloc.
💡 Poți recunoaște un verb copulativ când îl poți înlocui cu "a deveni" și propoziția își păstrează înțelesul!
Funcţiile sintactice
În propoziție, verbul poate îndeplini mai multe funcții. El poate fi subiect (răspunde la întrebările "cine?" sau "ce?"), complement direct (pe cine? ce?), complement indirect (cui?), complement prepozițional (despre cine? la ce?), complement circumstanțial de cauză (din ce cauză?), de scop (în ce scop?), de mod (cum?), de loc (unde?) sau de timp (când?).
Verbul mai poate fi și atribut verbal (răspunde la întrebările "care?" sau "în ce fel?"), atribut adverbial (care? ce fel de?) sau nume predicativ (cum este?). Aceste funcții te ajută să înțelegi rolul verbului în propoziție.