Consolidarea puterii comuniste
Tranziția spre controlul comunist total a continuat accelerat începând din decembrie 1944, când în guvernul lui Nicolae Rădescu, comuniștii au obținut deja funcții cheie precum Ministerul Justiției, Ministerul de Interne și Ministerul de Război. Aceste poziții strategice le-au permis să controleze aparatul represiv al statului.
Momentul decisiv a fost instalarea guvernului Petru Groza pe 6 martie 1946, impus de Uniunea Sovietică prin Andrei Vîșinski. Deși regele Mihai a protestat prin declanșarea "Grevei regale" (refuzând să semneze actele guvernului), această formă de rezistență nu a avut succes. Comuniștii și-au continuat planul de preluare a puterii, organizând în noiembrie 1946 alegeri parlamentare pe care le-au falsificat pentru a-și asigura victoria, deși Partidul Național Țărănesc obținuse cele mai multe voturi.
În 1947, comuniștii au eliminat opoziția politică. PNȚ a fost scos în afara legii după înscenarea de la Tămădău, unde mai mulți lideri au fost acuzați de spionaj când încercau să părăsească țara. Liderii partidului, Iuliu Maniu și Ion Mihalache, au fost condamnați la închisoare. PNL s-a autodizolvat pentru a evita aceeași soartă, dar liderii săi au fost oricum arestați.
Important! Pe 30 decembrie 1947 s-a produs lovitura finală: regele Mihai a fost forțat să abdice de către Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej, România a fost proclamată republică, iar comuniștii au preluat controlul total asupra statului, încheind procesul de instaurare a regimului comunist.