Respirația la animale: anatomie și funcții
Respirația la animale implică o serie de structuri specializate care formează căile respiratorii. Acestea încep cu fosele nazale căptușite de mucoasă, continuă cu faringele (organ comun cu sistemul digestiv) și laringele (format din cartilaje care protejează glota).
Traheea, cu pereții formați din inele cartilaginoase incomplete, se ramifică în bronhii principale care au inele cartilaginoase întregi. Acestea sunt tapetate cu epiteliu pseudostratificat ciliat și se ramifică formând arborele bronșic: bronhii secundare, terțiare, bronhiole și în final, sacii alveolari cu alveole.
Plămânii sunt înveliți în două membrane fine numite pleure, între care există un lichid special. Plămânul stâng are doar 2 lobi, în timp ce cel drept are 3. Structura lor este organizată ierarhic: lobi → segmente → lobuli → acini pulmonari → alveole.
Important! Alveolele pulmonare prezintă trei adaptări esențiale pentru schimbul eficient de gaze: suprafață mare, epiteliu foarte subțire și o rețea densă de capilare sangvine.
Bronhiile conțin atât țesut cartilaginos pentru susținere, cât și țesut muscular neted care permite ajustarea diametrului lor. Pe măsură ce ramificațiile bronhiilor devin mai fine, cantitatea de cartilaj scade, iar în bronhiole acesta dispare complet, fiind înlocuit doar de țesut muscular.