Receptorul - Poarta de Intrare a Informației
Receptorul este o structură excitabilă specializată care transformă energia stimulului în impuls nervos, răspunzând proporțional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferențiate (precum celulele gustative, auditive sau vestibulare), corpusculi senzitivi, sau chiar terminații dendritice (ca în cazul receptorilor olfactivi sau dureroși).
În funcție de proveniența stimulului, receptorii pot fi exteroreceptori (pentru stimuli din mediul extern), interoreceptori (pentru stimuli din interiorul organismului) sau proprioreceptori (localizați în mușchi, tendoane și articulații, oferind informații despre poziția corpului). După viteza de adaptare, se clasifică în receptori fazici (cu adaptare rapidă) și tonici (cu răspuns constant).
Receptorii se specializează în funcție de tipul de energie pe care o prelucrează. Astfel, există chemoreceptori (stimulați chimic, precum mugurii gustativi), fotoreceptori (stimulați de lumină, ca celulele cu conuri și bastonașe), termoreceptori (sensibili la temperatură) și mecanoreceptori (activați de deformarea membranei celulare).
Fascinant! La nivelul receptorului are loc un proces esențial numit transducție - transformarea energiei stimulului în impuls nervos, cu păstrarea specificității informației. Astfel, indiferent de calea de transmitere, creierul "știe" dacă informația primită este vizuală, auditivă sau de altă natură!