Planuri și raporturi anatomice
În anatomie, pentru a descrie cu precizie poziția organelor și a structurilor corpului, folosim un sistem de orientare bazat pe axe și planuri. Acest sistem ne permite să comunicăm clar localizarea oricărei structuri anatomice.
Corpul uman este tridimensional și prezintă simetrie bilaterală. Cele trei axe principale sunt: axul longitudinal vertical,cupolsuperior/cranialșiinferior/caudal, axul sagital (anteroposterior, cu pol anterior și posterior) și axul transversal (orizontal, cu pol stâng și drept).
Aceste axe definesc trei planuri fundamentale: planul frontal ı^mpartecorpulı^nparteaanterioara˘/ventrala˘șiposterioara˘/dorsala˘, planul sagital (împarte corpul în jumătăți stângă și dreaptă, fiind planul simetriei bilaterale) și planul transversal ı^mpartecorpulı^nparteasuperioara˘/craniala˘șiinferioara˘/caudala˘.
Folosind aceste repere, putem localiza cu precizie orice structură. De exemplu, nasul este situat anterior față de coloana vertebrală, medial față de ochi, și cranial față de gură. Aceste noțiuni sunt esențiale pentru înțelegerea poziției relative a organelor în corp.
🔍 Aplicație practică: Când medicii descriu localizarea unei leziuni sau a unui organ, folosesc aceste planuri și raporturi. De exemplu, ficatul este situat în partea dreaptă, superioară a cavității abdominale, iar apendicele în partea dreaptă, inferioară.