Sisteme de ecuații liniare: noțiuni fundamentale

Un sistem de ecuații liniare conține mai multe ecuații de forma $a_{11} \cdot x_1 + a_{12}x_2 + ... + a_{1m}x_m = b_1$. Într-un astfel de sistem, avem coeficienți $a_{ij}$ care pot fi numere complexe și necunoscutele $(x_1, x_2,...x_m)$ pe care trebuie să le determinăm.

Pentru a lucra mai ușor cu sistemele, le putem reprezenta în formă matriceală. Astfel, pentru un sistem avem:

• Matricea $A$ formată din coeficienții necunoscutelor
• Vectorul coloană $B$ cu termenii liberi
• Vectorul coloană $X$ cu necunoscutele sistemului

Sistemul poate fi scris compact sub forma matriceală $A \cdot X = B$, ceea ce face calculele mult mai organizate și mai clare.

💡 Forma matriceală a unui sistem $(A \cdot X = B)$ nu este doar o notație elegantă, ci permite aplicarea unor metode puternice de rezolvare!

Tipuri de sisteme liniare

O soluție a unui sistem este orice mulțime de valori pentru necunoscute care verifică simultan toate ecuațiile sistemului. În funcție de numărul de soluții, sistemele pot fi:

• Compatibile determinate - au exact o soluție
• Compatibile nedeterminate - au mai multe soluții (infinitate)
• Incompatibile - nu au nicio soluție

Să analizăm un exemplu de sistem compatibil nedeterminat:

3x + y = 4
6x + 2y = 8

Când înmulțim prima ecuație cu -2 și o adunăm la a doua, obținem $0 = 0$, ceea ce înseamnă că ecuațiile sunt echivalente. Astfel, sistemul are o infinitate de soluții de forma $(x, 4-3x)$, unde $x$ poate lua orice valoare.

Sistemele incompatibile apar când ajungem la o contradicție de exemplu $0 = 5$, ceea ce înseamnă că nu există valori pentru necunoscute care să satisfacă toate ecuațiile simultan.

Sistemele Cramer și rezolvarea lor

Un sistem Cramer îndeplinește două condiții importante:

1. Numărul de ecuații este egal cu numărul de necunoscute
2. Determinantul matricei sistemului este diferit de zero: $det(A) \neq 0$

Orice sistem Cramer are o proprietate fantastică: este întotdeauna compatibil determinat, adică are o singură soluție unică!

Pentru a rezolva un sistem Cramer, folosim formulele lui Cramer:

X₁ = d₁/det(A)
X₂ = d₂/det(A)
...
Xₘ = dₘ/det(A)

Aici, fiecare $d_k$ este un determinant special obținut prin înlocuirea coloanei $k$ din matricea $A$ cu coloana termenilor liberi $B$.

⚠️ Formulele lui Cramer funcționează doar pentru sistemele Cramer! Verifică întotdeauna ca $det(A) \neq 0$ înainte de a le aplica.

Metoda matriceală pentru sisteme liniare

Să aplicăm cele învățate pe un exemplu concret:

2x - y + z = 3
x + y - z = 0
3x + 2y + 2z = 13

Pentru acest sistem, identificăm:

• Matricea sistemului: $A = \begin{pmatrix} 2 & -1 & 1 \ 1 & 1 & -1 \ 3 & 2 & 2 \end{pmatrix}$
• Coloana termenilor liberi: $B = \begin{pmatrix} 3 \ 0 \ 13 \end{pmatrix}$
• Necunoscutele: $X = \begin{pmatrix} x \ y \ z \end{pmatrix}$

Sistemul poate fi scris în formă matriceală ca $A \cdot X = B$. Aceasta este o reprezentare compactă care ne permite să aplicăm metode matriceale de rezolvare.

Din forma matriceală, putem verifica dacă ecuațiile corespund cu forma inițială:

2x - y + z = 3
x + y - z = 0
3x + 2y + 2z = 13

Această verificare confirmă că am notat corect matricele sistemului și suntem pregătiți să aplicăm metodele de rezolvare.

Rezolvarea sistemului prin metoda Cramer

Pentru a rezolva sistemul prin metoda Cramer, calculăm mai întâi determinantul matricei sistemului:

$det(A) = \begin{vmatrix} 2 & -1 & 1 \ 1 & 1 & -1 \ 3 & 2 & 2 \end{vmatrix} = 12$

Deoarece $det(A) \neq 0$, sistemul nostru este Cramer și are o singură soluție. Calculăm acum determinanții $d_1$, $d_2$ și $d_3$:

$d_1 = \begin{vmatrix} 3 & -1 & 1 \ 0 & 1 & -1 \ 13 & 2 & 2 \end{vmatrix} = 12$

$d_2 = \begin{vmatrix} 2 & 3 & 1 \ 1 & 0 & -1 \ 3 & 13 & 2 \end{vmatrix} = 24$

$d_3 = \begin{vmatrix} 2 & -1 & 3 \ 1 & 1 & 0 \ 3 & 2 & 13 \end{vmatrix} = 36$

Aplicăm formulele lui Cramer:

• $x = \frac{d_1}{det(A)} = \frac{12}{12} = 1$
• $y = \frac{d_2}{det(A)} = \frac{24}{12} = 2$
• $z = \frac{d_3}{det(A)} = \frac{36}{12} = 3$

💡 Metoda Cramer este eficientă pentru sisteme mici, dar devine laborioasă pentru sisteme cu multe necunoscute din cauza numărului mare de determinanți care trebuie calculați.

Rezolvarea sistemului prin metoda matriceală

Metoda matriceală se bazează pe formula $X = A^{-1} \cdot B$, unde $A^{-1}$ este inversa matricei sistemului.

Pentru a aplica această metodă, trebuie:

1. Să verificăm că $det(A) \neq 0$ (altfel matricea nu este inversabilă)
2. Să calculăm $A^{-1}$
3. Să aplicăm formula $X = A^{-1} \cdot B$

Știm deja că $det(A) = 12 \neq 0$, deci putem calcula inversa. Aceasta implică găsirea matricei adjuncte a lui $A$ și împărțirea la determinant.

Prin această metodă, ajungem la aceeași soluție $(x,y,z) = (1,2,3)$, confirmând că sistemul este compatibil determinat.

Deși poate părea mai complicată la început, metoda matriceală devine avantajoasă când lucrăm cu mai multe sisteme care au aceeași matrice $A$, deoarece calculăm $A^{-1}$ o singură dată.

Calculul matricei inverse pentru rezolvarea sistemului

Pentru a finaliza metoda matriceală, calculăm matricea adjunctă $A^*$ a matricei sistemului:

$A^* = \begin{pmatrix} 4 & 4 & 0 \ -5 & 1 & 3 \ -1 & -7 & 3 \end{pmatrix}$

Apoi, obținem inversa matricei folosind formula $A^{-1} = \frac{1}{det(A)} \cdot A^*$:

$A^{-1} = \frac{1}{12} \begin{pmatrix} 4 & 4 & 0 \ -5 & 1 & 3 \ -1 & -7 & 3 \end{pmatrix}$

Este important să verificăm calculul inversului prin înmulțirea $A^{-1} \cdot A$, care trebuie să dea matricea unitate $I_3$. Această verificare confirmă corectitudinea calculelor noastre.

Având $A^{-1}$, putem acum calcula soluția sistemului: $X = A^{-1} \cdot B = \begin{pmatrix} 1 \ 2 \ 3 \end{pmatrix}$

Obținem astfel $(x,y,z) = (1,2,3)$, aceeași soluție ca prin metoda Cramer.

💡 Ambele metode conduc la același rezultat, dar pentru calculul manual alegerea metodei depinde de complexitatea sistemului!

Rangul unei matrice

Rangul unei matrice este un concept fundamental care ne ajută să analizăm sistemele de ecuații liniare. El este definit prin ordinul celui mai mare minor nenul al matricei.

Un minor de ordin $k$ al matricei $A$ este determinantul format din elementele situate la intersecția a $k$ linii și $k$ coloane alese din matrice. Numărul $k$ poate lua valori de la 1 până la minimul dintre numărul de linii și coloane.

De exemplu, pentru o matrice $A \in M_{3,5}(C)$, putem calcula:

• Minori de ordin 1: în total 15 minori (fiecare element al matricei)
• Minori de ordin 2: în total 30 minori (determinanți de 2×2)
• Minori de ordin 3: în total 10 minori (determinanți de 3×3)

Importanța rangului este enormă în analiza sistemelor liniare, deoarece el ne ajută să determinăm dacă un sistem are soluții și câte soluții are.

💡 Un sistem cu $n$ necunoscute are soluție unică dacă rangul matricei sistemului este egal cu $n$!

Calculul rangului prin bordarea minorilor

Pentru a determina rangul unei matrice, putem folosi metoda bordării minorilor. Această metodă presupune:

1. Găsirea unui minor nenul de ordin $k$
2. Încercarea de a construi un minor nenul de ordin $k+1$ prin adăugarea unei linii și unei coloane (bordare)
3. Dacă toți minorii bordați sunt zero, atunci rangul matricei este $k$

Bordarea unui minor înseamnă adăugarea unei linii și a unei coloane dintre cele nefolosite pentru a obține un minor de ordin superior.

De exemplu, pentru matricea:

A = [2  3  11  4]
    [-1 2  0   1]
    [3  1  -2  3]
    [1  0  4   5]

Găsim un minor nenul de ordin 2: $d_1 = \begin{vmatrix} -1 & 2 \ 3 & 1 \end{vmatrix} = -1-6 = -7 \neq 0$

Dacă reușim să găsim un minor nenul de ordin 3 prin bordare, atunci rangul este cel puțin 3. Dacă găsim un minor nenul de ordin 4, rangul va fi 4.

Această metodă este eficientă pentru calculul manual al rangului și ne ajută să înțelegem structura matricei.

Determinarea rangului matricei prin metoda bordării

Continuăm exemplul anterior, unde am găsit un minor nenul de ordin 2: $d_1 = \begin{vmatrix} -1 & 2 \ 3 & 1 \end{vmatrix} = -7 \neq 0$

Prin bordarea acestui minor (adăugarea unei linii și coloane), putem obține un minor de ordin 3:

d_2 = |2  0  1|
      |3 -2  3| ≠ 0
      |1  4  5|

Deoarece am găsit un minor nenul de ordin 3, rangul matricei este cel puțin 3.

Continuăm bordarea pentru a verifica dacă există minori nenuli de ordin 4. Dacă găsim un astfel de minor (care în acest caz este chiar determinantul întregii matrice), atunci rangul matricei este 4.

După calcule, obținem $det(A) \neq 0$, ceea ce înseamnă că rangul matricei este 4.

💡 Rangul matricei ne oferă informații esențiale despre sistemul de ecuații asociat: un sistem cu matricea A de rang maxim va avea soluție unică!

Calculul rangului prin metoda bordării este o tehnică puternică, deși poate fi laborioasă pentru matrice mari. În practică, este adesea combinată cu transformări elementare ale matricei pentru eficiență.