Proprietăți ale funcțiilor derivabile și puncte de extrem

Pentru o funcție pătratică f(x) = ax²+bx+c, vârful parabolei reprezintă un punct de extrem. Dacă a > 0, avem un minim la coordonatele $\frac{-b}{2a}$;$\frac{-Δ}{4a}$, iar dacă a < 0, avem un maxim în același punct.

Un punct x₀ este de maxim local când f(x) ≤ f(x₀) pentru valorile x din vecinătatea lui x₀. Similar, x₀ este de minim local când f(x) ≥ f(x₀) în vecinătatea sa. Grafic, acestea corespund vârfurilor și văilor funcției.

Conform Teoremei lui Fermat, dacă x₀ este punct de extrem pentru o funcție derivabilă, atunci f'(x₀) = 0. Acest lucru înseamnă că tangenta la grafic în punctul respectiv este paralelă cu axa OX. Toate punctele de extrem sunt puncte critice ale funcției, adică soluții ale ecuației f'(x) = 0.

⚡ De reținut: Nu toate punctele unde derivata se anulează sunt puncte de extrem, dar toate punctele de extrem au derivata zero!

Teorema lui Lagrange și consecințe

Teorema lui Lagrange spune că pentru o funcție f continuă pe $a,b$ și derivabilă pe (a,b), există cel puțin un punct c ∈ (a,b) astfel încât $\frac{f(b)-f(a)}{b-a} = f'(c)$. Geometric, aceasta înseamnă că există cel puțin un punct unde panta tangentei este egală cu panta dreptei care unește capetele graficului.

Din această teoremă rezultă trei consecințe importante:

1. Dacă o funcție f este continuă în x₀, derivabilă în vecinătatea sa, iar limita derivatelor când x tinde la x₀ există și este egală cu l, atunci f este derivabilă în x₀ și f'(x₀) = l.

2. O funcție derivabilă pe un interval este constantă dacă și numai dacă derivata sa este zero în fiecare punct al intervalului.

3. Dacă două funcții derivabile au aceeași derivată pe un domeniu, atunci ele diferă printr-o constantă: f(x) - g(x) = c.

💡 Sfat util: Teorema lui Lagrange poate fi utilizată pentru a demonstra inegalități și pentru a studia comportamentul funcțiilor pe intervale.

Rolul derivatei în studiul monotoniei

Derivata primă oferă informații esențiale despre monotonia funcției. Dacă f'(x) ≥ 0 pentru toate valorile x dintr-un interval, atunci funcția este crescătoare pe acel interval. Când f'(x) > 0, funcția este strict crescătoare.

Similar, dacă f'(x) ≤ 0, funcția este descrescătoare, iar dacă f'(x) < 0, funcția este strict descrescătoare. Practic, semnul derivatei dictează direcția în care "merge" funcția.

Pentru a determina intervalele de monotonie, urmărește acest algoritm simplu:

1. Calculează f'(x)
2. Găsește punctele unde f'(x) = 0 și punctele unde f'(x) nu există
3. Determină intervalele pe care f' are semn constant
4. Pentru fiecare interval, stabilește dacă funcția crește sau descrește

🔍 Important: Punctele de trecere de la creștere la descreștere (sau invers) sunt adesea puncte de extrem ale funcției!

Puncte de extrem și valori maxime/minime

Un punct x₀ este punct de minim pentru o funcție f dacă f(x₀) reprezintă valoarea minimă a funcției în vecinătatea sa. Grafic, A(x₀; f(x₀)) este un "fund de vale" pe graficul funcției.

Similar, x₀ este punct de maxim când f(x₀) reprezintă valoarea maximă a funcției în vecinătate. Grafic, A(x₀; f(x₀)) este un "vârf" pe reprezentarea funcției.

Pentru o funcție continuă pe un interval închis $a,b$, valorile maxime și minime absolute se găsesc comparând:

• Valorile funcției în punctele critice interioare $unde f'(x) = 0$
• Valorile funcției la capetele intervalului (f(a) și f(b))

🎯 Observație practică: La examen, după ce găsești toate punctele de extrem, verifică întotdeauna și valorile de la capetele intervalului pentru a determina maximul și minimul absolut!

Demonstrarea inegalităților cu ajutorul derivatelor

Pentru a demonstra că f(x) > 0 pentru x > x₀, putem analiza comportamentul funcției și al derivatei sale. Există mai multe strategii, în funcție de cum variază derivata:

În cazul 1, dacă derivata f'(x) > 0 pentru x > x₀ și f(x₀) = 0, atunci f este strict crescătoare după x₀. Deci pentru orice x > x₀, avem f(x) > f(x₀) = 0.

În cazul 2, dacă f'(x) < 0 pentru x > x₀, f este strict descrescătoare, dar limita funcției când x tinde la infinit este zero. Dacă știm că f(x₀) > 0, atunci f(x) > 0 pentru x > x₀.

În cazul 3, dacă f'(x) < 0 pentru x < x₀, f'(x) > 0 pentru x > x₀, și f(x₀) = 0, atunci x₀ este punct de minim absolut. Deci f(x) ≥ f(x₀) = 0 pentru orice valoare x.

💪 Strategie eficientă: Studiază întotdeauna semnul derivatei pentru a înțelege monotonia, apoi utilizează valorile cunoscute ale funcției pentru a demonstra inegalitățile.

Rolul derivatei a doua

Derivata a doua ne ajută să determinăm concavitatea și convexitatea funcției. Pentru o funcție f definită pe $a,b$, continuă și de două ori derivabilă:

• Dacă f''(x) > 0, funcția este convexă (curbată în sus)
• Dacă f''(x) < 0, funcția este concavă (curbată în jos)

Pentru a determina intervalele de concavitate și convexitate, urmează algoritmul:

1. Calculează f''(x)
2. Rezolvă ecuația f''(x) = 0
3. Determină intervalele cu semn constant pentru f''
4. Stabilește intervalele de concavitate/convexitate

Un punct de inflexiune x₀ apare când graficul funcției trece de la concav la convex sau invers. În acest punct, derivata a doua se anulează sau nu există, iar funcția își schimbă concavitatea. Grafic, în A(x₀; f(x₀)), curba "se răsucește".

🌟 Vizualizare: Imagineză-ți o funcție concavă ca o cupă care poate ține apă, iar una convexă ca un deal. Punctul de inflexiune este locul unde dealul se transformă în vale.

Reprezentarea grafică a funcțiilor

Pentru a trasa graficul complet al unei funcții, urmează acești 7 pași esențiali:

1. Determină domeniul de definiție al funcției.

2. Găsește punctele de intersecție cu axele: cu OX când f(x) = 0 și cu OY când calculezi f(0).

3. Identifică asimptotele:

   • Orizontale: când $\lim_{x\to\infty} f(x) = a$, avem y = a
   • Oblice: y = mx + n, unde m și n se calculează prin limite
   • Verticale: x = a, când $\lim_{x\to a} f(x) = \pm\infty$

4. Studiază monotonia cu ajutorul derivatei prime f'(x) și determină punctele de extrem.

5. Analizează concavitatea cu ajutorul derivatei secunde f''(x) și identifică punctele de inflexiune.

6. Întocmește tabelul de variație cu coloanele: x, f(x), f'(x) și f''(x).

7. Trasează efectiv graficul, marcând toate elementele importante: asimptote, intersecții cu axele, puncte de extrem și de inflexiune.

🎨 Sfat practic: Tabelul de variație este ca o hartă pentru graficul funcției - cu cât îl completezi mai detaliat, cu atât graficul tău va fi mai precis!