Asemănarea triunghiurilor

Triunghiurile asemenea au aceeași formă, dar pot avea dimensiuni diferite. Când spunem că două triunghiuri sunt asemenea, înseamnă că unghiurile lor sunt egale.

Teorema lui Thales este foarte utilă. Ea spune că dacă avem o linie paralelă cu o latură a unui triunghi, se creează raporturi egale între segmente: MN ∥ BC → AM/MB = AN/NC.

În triunghiurile asemenea, raportul laturilor corespunzătoare este mereu egal. Când notăm △ABC ~ △MNP, înseamnă că AB/MN = AC/MP = BC/NP.

Reține! Teorema fundamentală a asemănării ne arată că dacă DE ∥ BC, atunci △ADE ~ △ABC și unghiurile corespunzătoare sunt egale.

Fracții ordinare

Fracțiile sunt numere scrise sub forma a/b, unde a este numărătorul și b este numitorul. Ele pot fi de trei tipuri: subunitare (când a < b), unitare (când a = b) sau supraunitare (când a > b).

Putem transforma fracțiile în diferite moduri. Pentru fracțiile supraunitare, putem scoate întregii: 17/5 = 3 și rest 2 → 3 2/5. Invers, putem introduce întregii înapoi în fracție: 5 2/3 = (5×3+2)/3 = 17/3.

Pentru a afla o fracție dintr-un număr, înmulțim numărul cu numărătorul și împărțim la numitor. De exemplu, 2/5 din 20 = (2×20)/5 = 8.

Super trucul zilei! Două fracții sunt echivalente când numerele încrucișate sunt egale: a/b = c/d dacă și numai dacă a×d = b×c.

Teorema împărțirii cu rest

Când împărțim un număr la altul, obținem un cât și un rest. Teorema împărțirii cu rest ne spune că: d = i × c + r, unde d este divizibilul, i este împărțitorul, c este câtul și r este restul (care este mereu mai mic decât împărțitorul).

Să vedem un exemplu: Dacă împărțim 43 la 5, obținem câtul 8 și restul 3. Verificăm: 5 × 8 + 3 = 43.

Această teoremă ne ajută să rezolvăm probleme în care trebuie să găsim numere necunoscute. De exemplu, dacă un număr împărțit la 27 dă câtul 57 și restul 15, atunci numărul nostru este 27 × 57 + 15 = 1553.

Sfat util! Când ai de rezolvat probleme cu teorema împărțirii cu rest, folosește mereu formula d = i × c + r și nu uita că restul trebuie să fie mai mic decât împărțitorul.

Medii matematice

Media aritmetică este suma numerelor împărțită la câte sunt. Pentru două numere a și b, media aritmetică este $a+b$/2. Pentru trei numere, este $a+b+c$/3.

Media geometrică a două numere pozitive este rădăcina pătrată din produsul lor: √(a×b). Este foarte utilă în probleme cu proporții.

Uneori, numerele au importanță diferită. Atunci folosim media aritmetică ponderată: $p₁×a₁ + p₂×a₂ + ... + pₙ×aₙ$/$p₁ + p₂ + ... + pₙ$. Aici, p reprezintă ponderile (importanța) fiecărui număr.

Știai că? Ponderea unui număr arată de câte ori se repetă acel număr în calcule. De exemplu, dacă ai notele 10, 10, 10, 8, 9, nota 10 are ponderea 3.

Reguli de calcul cu radicali

Radicalii (sau rădăcinile pătrate) au reguli speciale de calcul care te ajută să simplifici expresii matematice.

La înmulțire, poți combina radicalii: √2 × √5 = √(2×5) = √10. Și cu coeficienți funcționează la fel: a√b × c√d = (a×c)√(b×d).

La împărțire, procedeul este similar: a√b : c√d = (a:c)√(b:d), dar atenție că numitorul nu poate fi zero!

Pentru adunare și scădere, doar termenii care au același radical pot fi combinați: a√b + c√b = $a+c$√b. De exemplu, 2√3 + 5√3 = 7√3.

Atenție! Nu poți niciodată să scrii √a + √b = √$a+b$ sau √a - √b = √$a-b$. Acestea sunt greșeli foarte comune!

Distanța dintre două puncte

Distanța dintre două puncte în plan se calculează folosind formula: d = √$(x₂-x₁)² + (y₂-y₁)²$.

Să luăm un exemplu practic: Dacă avem punctele A(1, 2) și B(2, 0), atunci:

• Diferența pe axa X: x₂-x₁ = 2-1 = 1
• Diferența pe axa Y: y₂-y₁ = 0-2 = -2
• Distanța: √(1² + (-2)²) = √(1+4) = √5

Această formulă este foarte importantă în geometria analitică și te va ajuta să rezolvi multe probleme legate de puncte și linii în plan.

Trucul tău! Poți mereu să verifici dacă ai calculat corect: distanța trebuie să fie mereu pozitivă și niciodată mai mică decât distanța "în linie dreaptă" pe oricare dintre axe.

Sume Gauss

Sumele Gauss sunt formule care te ajută să calculezi rapid sume de numere în șir. Ele sunt foarte utile la rezolvarea problemelor și economisesc mult timp.

Pentru primele n numere naturale consecutive: 1 + 2 + 3 + ... + n = n$n+1$/2. Această formulă îți permite să afli suma fără să aduni fiecare număr în parte.

Pentru numerele pare consecutive: 2 + 4 + 6 + ... + 2m = m$m+1$, unde m reprezintă câte numere pare avem.

Pentru numerele impare consecutive: 1 + 3 + 5 + ... + $2m-1$ = m², unde m este numărul de termeni.

Exemplu practic: Vrei să calculezi 1 + 3 + 5 + 7 + 9 + 11. Ultimul termen este 11, deci 2m - 1 = 11, de unde m = 6. Folosind formula, rezultatul este m² = 36.

Mulțimi de numere

Matematica organizează numerele în mulțimi importante. Numerele naturale (N) includ 1, 2, 3..., iar numerele întregi (Z) adaugă zero și negativele: -3, -2, -1, 0, 1, 2....

Numerele raționale (Q) sunt toate fracțiile care se pot scrie ca p/q unde p și q sunt întregi, iar q diferit de zero. Ele includ și zecimalele periodice.

Numerele reale (R) includ toate numerele raționale plus cele iraționale. Numerele iraționale sunt cele cu zecimale infinite neperiodice, cum ar fi √2 sau π.

Putem face operații cu mulțimi: unirea (∪) combină toate elementele, intersecția (∩) păstrează doar elementele comune, iar diferența $A-B$ păstrează elementele din A care nu sunt în B.

Interesant! Cardinalul unei mulțimi reprezintă numărul de elemente din acea mulțime. De exemplu, mulțimea {2, 3, 4, 5} are cardinalul 4.

Domeniul de definiție

Domeniul de definiție al unei funcții ne arată pentru ce valori ale lui x putem calcula funcția. Este important să-l aflăm pentru a evita operațiile imposibile.

Pentru fracțiile algebrice, trebuie să găsim valorile pentru care numitorul este diferit de zero. De exemplu, pentru f(x) = 2x/$√x+3$, numitorul nu poate fi zero, deci x nu poate fi -3².

Când avem o fracție mai complicată, verificăm fiecare numitor. Pentru f(x) = $5x+6$/$x²-4$ - $x+3$/$x-2$, găsim că x ≠ -2 și x ≠ 2.

Sfat util! Pentru a verifica rapid domeniul de definiție, gândește-te la ce operații sunt interzise în matematică: împărțire la zero, radical din număr negativ și logaritm din număr negativ sau zero.

Ecuații de gradul al II-lea

Ecuațiile de gradul al II-lea au forma ax² + bx + c = 0. Pentru a le rezolva, calculăm discriminantul Δ = b² - 4ac și apoi folosim formula pentru rădăcini: x₁,₂ = $-b ± √Δ$/(2a).

Discriminantul ne spune câte soluții are ecuația:

• Dacă Δ > 0, ecuația are două soluții reale distincte
• Dacă Δ = 0, ecuația are o soluție reală dublă
• Dacă Δ < 0, ecuația nu are soluții reale

Să rezolvăm împreună: x² + 5x + 6 = 0. Avem a = 1, b = 5, c = 6. Calculăm Δ = 5² - 4×1×6 = 25 - 24 = 1. Rădăcinile sunt: x₁ = (-5+1)/2 = -2 și x₂ = (-5-1)/2 = -3.

Verifică mereu! Poți să testezi soluțiile, înlocuindu-le în ecuația originală. Dacă obții 0 = 0, soluția este corectă.