Progresii: Aritmetice și Geometrice

Progresiile sunt șiruri de numere care urmează un anumit tipar. Există două tipuri principale: aritmetice și geometrice.

În progresiile aritmetice, diferența dintre oricare doi termeni consecutivi este constantă. Această constantă se numește rație și se notează cu r. De exemplu, în șirul 2, 5, 8, 11, ... rația este 3, pentru că fiecare termen se obține adăugând 3 la termenul anterior.

În progresiile geometrice, raportul dintre oricare doi termeni consecutivi este constant. Această constantă se numește rație și se notează cu q. De exemplu, în șirul 2, 6, 18, 54, ... rația este 3, deoarece fiecare termen se obține înmulțind termenul anterior cu 3.

💡 Tips pentru memorare: Gândește-te că în progresiile aritmetice "aduni" $a+$, iar în cele geometrice "înmulțești" (a×)!

Cele mai importante formule pentru progresii sunt:

• Termenul general:
  • Aritmetică: a_n = a_1 + $n-1$r
  • Geometrică: b_n = b_1 × q^$n-1$
• Suma primilor n termeni:
  • Aritmetică: S_n = $a_1 + a_n$ × n/2
  • Geometrică: S_n = b_1 × $q^n - 1$/$q - 1$ când q ≠ 1

Logaritmi

Logaritmul este operația inversă exponențierii. Dacă a^x = N, atunci x = log_a N, unde a > 0, a ≠ 1 și N > 0.

Există două tipuri speciale de logaritmi pe care le vei folosi des: logaritmul zecimal $log_10 x, notat lg x$ și logaritmul natural $log_e x, notat ln x$, unde e ≈ 2,71 este numărul lui Euler.

Proprietățile logaritmilor sunt esențiale pentru simplificarea calculelor:

• log_a 1 = 0 și log_a a = 1
• log_a (x × y) = log_a x + log_a y
• log_a $x/y$ = log_a x - log_a y
• log_a x^n = n × log_a x

Pentru schimbarea bazei logaritmului poți folosi formula: log_a b = log_c b / log_c a

💡 Reține: Funcția logaritmică este strict crescătoare când baza a > 1 și strict descrescătoare când 0 < a < 1!

Funcția logaritmică f(x) = log_a x are domeniul (0,∞) și se comportă diferit în funcție de valoarea bazei:

• Dacă a ∈ (0,1), funcția este strict descrescătoare
• Dacă a ∈ (1,∞), funcția este strict crescătoare

Similar, funcția exponențială f(x) = a^x are codomeniul (0,∞) și comportamentul depinde tot de bază.

Puteri și Radicali

Puterile reprezintă o notație condensată pentru înmulțirea repetată a unui număr cu el însuși. Dacă a este baza și n exponentul, atunci a^n = a × a × ... × a (de n ori).

Cele mai importante proprietăți ale puterilor includ:

• a^0 = 1
• a^n × a^m = a^$n+m$
• a^n ÷ a^m = a^$n-m$
• $a^n$^m = a^(n×m)
• a^$-n$ = 1/a^n

Radicalii reprezintă operația inversă ridicării la putere. Un radical de ordinul n din a se notează √^n a și reprezintă numărul care ridicat la puterea n dă a.

💡 Important: Pentru radicalii de ordin par (ex. √), expresia de sub radical trebuie să fie ≥ 0, în timp ce pentru radicalii de ordin impar (ex. ∛) nu există restricții de existență!

Proprietățile radicalilor care te ajută la calcule sunt:

• √a × √b = √(a×b)
• √a ÷ √b = √$a/b$
• (√a)^2 = a
• √x = x^(1/2), ∛x = x^(1/3)

Relația dintre radicali și puteri cu exponent fracționar este foarte utilă: √^n$x^q$ = x^$q/n$.

Numere Complexe în Formă Algebrică

Numerele complexe extind sistemul numerelor reale, permițându-ne să lucrăm cu rădăcini pătrate din numere negative. Un număr complex are forma z = a + bi, unde a și b sunt numere reale.

În această expresie:

• a = Re(z) = partea reală a numărului complex
• b = Im(z) = partea imaginară a numărului complex
• i = unitatea imaginară, cu proprietatea i² = -1

Două numere complexe z₁ = a₁ + b₁i și z₂ = a₂ + b₂i sunt egale doar dacă a₁ = a₂ și b₁ = b₂.

💡 Verifică dacă ai înțeles: Un număr complex este real dacă și numai dacă partea sa imaginară este zero!

Conjugatul unui număr complex z = a + bi este z̄ = a - bi.

Modulul unui număr complex z = a + bi se calculează cu formula |z| = √$a² + b²$.

Pentru împărțirea numerelor complexe, se amplifică fracția cu conjugatul numitorului: z₁/z₂ = $a+bi$/$c+di$ = $(a+bi)(c-di)$/$(c+di)(c-di)$ = $(ac+bd)/(c²+d²)$ + i$(bc-ad)/(c²+d²)$

Puterile lui i urmează un model ciclic: i¹ = i, i² = -1, i³ = -i, i⁴ = 1, iar apoi se repetă.

Formule de Calcul Prescurtat și Alte Concepte

Formulele de calcul prescurtat sunt esențiale pentru simplificarea expresiilor algebrice complexe. Iată cele mai importante:

• a² - b² = $a - b$$a + b$ (diferența de pătrate)
• $a + b$² = a² + 2ab + b²
• $a - b$² = a² - 2ab + b²
• a³ - b³ = $a - b$$a² + ab + b²$
• a³ + b³ = $a + b$$a² - ab + b²$

Partea întreagă a unui număr real x, notată $x$, reprezintă cel mai mare număr întreg mai mic sau egal cu x. De exemplu, $3,7$ = 3 și $-2,3$ = -3.

Partea fracționară a unui număr x, notată {x}, se calculează ca {x} = x - $x$. Proprietățile importante includ:

• x - 1 < $x$ ≤ x
• {x} ∈ [0, 1)
• x = $x$ + {x}

💡 Exemplu: Pentru x = 3,7, avem $x$ = 3 și {x} = 0,7.

Modulul unui număr real |x| reprezintă distanța de la x la 0 pe axa numerelor. Formula este:

• |x| = x dacă x ≥ 0
• |x| = -x dacă x < 0

Pentru rezolvarea inecuațiilor cu modul:

• |x| ≤ a ⇔ -a ≤ x ≤ a
• |x| ≥ a ⇔ x ≤ -a sau x ≥ a

Funcții - Definiții și Proprietăți

O funcție f: A → B stabilește o corespondență între elementele mulțimii A (domeniul) și elementele mulțimii B (codomeniul), astfel încât fiecărui element din A îi corespunde un singur element din B.

Pentru o funcție f, notăm cu Gf graficul său, format din perechi (x, f(x)). Un punct A(x, y) aparține graficului funcției dacă și numai dacă y = f(x).

Pentru a găsi intersecțiile graficului unei funcții cu axele de coordonate:

• Cu axa Ox (absciselor): rezolvăm ecuația f(x) = 0
• Cu axa Oy (ordonatelor): calculăm f(0)

💡 Trucul intersecțiilor: Pentru intersecția cu Ox cauți unde funcția "dispare" (devine zero), iar pentru Oy vezi ce valoare ia funcția în origine!

Când vrei să găsești punctele de intersecție dintre graficele a două funcții f și g:

1. Rezolvă ecuația f(x) = g(x) pentru a determina valorile lui x
2. Calculează valorile corespunzătoare f(x) sau g(x) pentru a găsi coordonatele y

Compunerea funcțiilor f și g se notează f∘g și se definește prin (f∘g)(x) = f(g(x)). Practic, aplici mai întâi funcția g, apoi funcția f rezultatului.

Clasificarea Funcțiilor după Proprietăți

Funcțiile pare și impare au proprietăți speciale legate de simetrie:

• O funcție f este pară dacă f$-x$ = f(x) pentru orice x din domeniu
• O funcție f este impară dacă f$-x$ = -f(x) pentru orice x din domeniu

Funcțiile periodice repetă valorile la intervale regulate. O funcție f este periodică cu perioada T dacă f$x+T$ = f(x) pentru orice x din domeniu.

Imaginea unei funcții f: A → B, notată Im f, reprezintă mulțimea tuturor valorilor pe care le ia funcția: Im f = {f(x) | x ∈ A}.

💡 Notă: Imaginea funcției este o submulțime a codomeniului!

O funcție f: A → B este:

• Injectivă dacă elemente diferite din A au imagini diferite în B $f(x₁) = f(x₂) implică x₁ = x₂$
• Surjectivă dacă orice element din B este imaginea cel puțin a unui element din A $Im f = B$
• Bijectivă dacă este atât injectivă cât și surjectivă

O funcție este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă. În acest caz, inversa funcției f se notează f⁻¹ și are proprietatea că f(f⁻¹(y)) = y pentru orice y din codomeniu.

Funcțiile monotone prezintă un comportament ordonat:

• Crescătoare: x₁ < x₂ implică f(x₁) ≤ f(x₂)
• Strict crescătoare: x₁ < x₂ implică f(x₁) < f(x₂)
• Descrescătoare: x₁ < x₂ implică f(x₁) ≥ f(x₂)
• Strict descrescătoare: x₁ < x₂ implică f(x₁) > f(x₂)

Funcția de Gradul I

Funcția de gradul I (funcția liniară) are forma f(x) = ax + b, unde a ≠ 0. Graficul acestei funcții este o dreaptă.

Monotonia funcției depinde de valoarea coeficientului a:

• Dacă a > 0, funcția este strict crescătoare
• Dacă a < 0, funcția este strict descrescătoare

Pentru a determina semnul funcției, rezolvăm ecuația f(x) = 0, care ne dă x = -b/a. Apoi analizăm comportamentul:

💡 Memorează: Într-o funcție liniară, a controlează "direcția" dreptei (crescătoare sau descrescătoare), iar b determină "înălțimea" la care dreapta intersectează axa Oy!

Funcția liniară are multe aplicații practice, de la modelarea relațiilor de proporționalitate directă până la calcularea costurilor sau profiturilor în economie.

Funcția de Gradul al II-lea

Funcția de gradul al II-lea are forma f(x) = ax² + bx + c, unde a ≠ 0. Pentru a studia această funcție, trebuie să analizăm ecuația asociată ax² + bx + c = 0.

Discriminantul Δ = b² - 4ac determină numărul de soluții:

• Dacă Δ > 0: ecuația are două soluții reale distincte x₁ și x₂
• Dacă Δ = 0: ecuația are o soluție dublă x₁ = x₂ = -b/(2a)
• Dacă Δ < 0: ecuația nu are soluții reale

Relațiile lui Viète ne ajută să legăm rădăcinile ecuației de coeficienți:

• Suma rădăcinilor: x₁ + x₂ = -b/a
• Produsul rădăcinilor: x₁ × x₂ = c/a

💡 Trucul rădăcinilor: Pentru a forma o ecuație de gradul II cu rădăcinile x₁ și x₂, scrie direct: x² - $x₁+x₂$x + (x₁×x₂) = 0

Semnul funcției depinde de soluțiile ecuației f(x) = 0:

• Când Δ > 0, funcția își schimbă semnul în punctele x₁ și x₂
• Când Δ = 0, funcția își schimbă semnul doar în punctul x₁ = x₂
• Când Δ < 0, funcția păstrează semnul lui a pentru orice x

Graficul Funcției de Gradul al II-lea

Graficul funcției f(x) = ax² + bx + c este o parabolă care are un punct de extrem numit vârf. Coordonatele vârfului sunt V$-b/(2a), -Δ/(4a)$.

Natura extremului depinde de valoarea lui a:

• Dacă a < 0, V este punct de maxim și valoarea maximă este f_max = -Δ/(4a)
• Dacă a > 0, V este punct de minim și valoarea minimă este f_min = -Δ/(4a)

💡 Rețineți: Axa de simetrie a parabolei are ecuația x = -b/(2a), trecând prin vârful V!

Poziția parabolei față de axa Ox depinde de discriminantul Δ:

• Dacă Δ > 0: parabola intersectează axa Ox în două puncte distincte
• Dacă Δ = 0: parabola este tangentă la axa Ox
• Dacă Δ < 0: parabola nu intersectează axa Ox

Monotonia funcției de gradul II este determinată de coordonata x a vârfului:

• Dacă a < 0: funcția este strict crescătoare pe $-∞, -b/(2a)$ și strict descrescătoare pe $-b/(2a), +∞$
• Dacă a > 0: funcția este strict descrescătoare pe $-∞, -b/(2a)$ și strict crescătoare pe $-b/(2a), +∞$

Imaginea funcției depinde de a:

• Dacă a < 0: Im f = (-∞, -Δ/(4a)]
• Dacă a > 0: Im f = [-Δ/(4a), +∞)