Raporturile între termeni

Raporturile dintre termeni se stabilesc doar în extensiune (adică în funcție de mulțimea obiectelor la care se referă). Există două mari categorii de raporturi: de concordanță și de opoziție.

În raporturile de concordanță, termenii au elemente comune. Primul tip este raportul de identitate (sinonimele), unde termenii se referă exact la aceleași obiecte (toți-toți). De exemplu, "zăpadă" și "nea" sunt identice în extensiune, deși sunt cuvinte diferite.

Al doilea tip de concordanță este raportul de ordonare (gen-specie). Genul este termenul supraordonat (mai mare), iar specia este termenul subordonat (mai mic). Genul cuprinde specia, dar include și alte elemente (toți-unii). De exemplu, "ființă" (gen) include "om" (specie), dar și alte ființe.

💡 Gândește-te la raportul gen-specie ca la cercuri concentrice: cercul mare (genul) cuprinde complet cercul mic (specia), dar are și zone suplimentare.

Al treilea tip de concordanță este raportul de încrucișare/intersectare, unde termenii au doar unele elemente comune (unii-unii). De exemplu, "medici" și "tineri" - unii medici sunt tineri și unii tineri sunt medici.

În raporturile de opoziție, termenii nu au elemente comune. Există contradicția (antonimele), unde termenii sunt complet opuși, ca "bun" și "rău". Apoi avem contrarietatea (specii ale aceluiași gen), exemplificată prin termeni ca "masă" și "scaun", care sunt specii diferite ale aceluiași gen (mobilier).