Argumente și Tipuri de Raționamente

Un argument este un ansamblu de propoziții (premise) care justifică o altă propoziție (concluzia). Argumentarea reprezintă procesul care face posibil un argument. Orice raționament are o structură logică ce include premise, concluzie și indicatori specifici.

Raționamentele se clasifică în mai multe categorii, în funcție de criterii diferite:

După direcția procesului de inferență:

• Inferențe deductive (de la general la particular): concluzia nu poate fi mai generală decât premisele
• Inferențe inductive (de la particular la general): concluzia este mai generală decât premisele

După numărul premiselor:

• Inferențe imediate: cu o singură premisă (conversiunea, obversiunea)
• Inferențe mediate: cu cel puțin două premise (silogismul, polilogismul)

⚠️ În cazul inferențelor valide, din adevăr nu putem niciodată deduce falsul! Un raționament este valid dacă respectă regulile logice, indiferent dacă premisele sunt adevărate sau false.

Alte clasificări includ tipul premiselor $ipotetico-categorice, disjunctivo-categorice$, numărul cazurilor examinate (inducție completă sau incompletă) și gradul de probabilitate al concluziei (argumente tari sau slabe).

Regulile Conversiunii și Legea Distribuirii Termenilor

În logică, nu toate conversiunile sunt valide. De exemplu, conversia propoziției universale afirmative (SaP → PaS) nu este validă deoarece încalcă o regulă fundamentală.

Legea distribuirii termenilor în raționament stipulează că: un termen nu poate fi distribuit în concluzie dacă nu a fost distribuit în cel puțin una dintre premise. Cu alte cuvinte, nu putem avea mai multă informație în concluzie decât cea prezentată în premise.

Conversiunea SaP → PaS este nevalidă deoarece termenul P este distribuit (+) în concluzie, dar nu și în premisă. Similar, conversiunea SoP → PoS este nevalidă fiindcă S apare distribuit în concluzie, dar nu și în premisă.

💡 În aplicarea legii distribuirii termenilor, trebuie să analizăm concluzia și să verificăm care termeni apar distribuiți acolo. Regula se aplică doar termenilor distribuiți din concluzie.

Această lege este esențială pentru a verifica validitatea inferențelor și pentru a evita erorile de raționament. Sfatul meu este să verifici întotdeauna dacă termenii distribuiți din concluzie sunt distribuiți și în premise!

Obversa Conversei

Obversa conversei reprezintă o transformare complexă a unei propoziții categorice care implică două operații consecutive: mai întâi conversia, apoi obversiunea. Formula generală este: S-P → P-non-S.

Pentru propoziția universal afirmativă (SaP):

• SaP → PiS (conversiune prin accident)
• PiS → Po~S (obversiune)
• Rezultă obversa conversei: Po~S

Exemplu concret: Din "Toate cărțile sunt interesante" obținem "Unele lucruri interesante nu sunt non-cărți"

Pentru propoziția universal negativă (SeP):

• SeP → PeS (conversiune)
• PeS → Pa~S (obversiune)
• Rezultă obversa conversei: Pa~S

Exemplu: Din "Niciun pesimist nu este curajos" obținem "Toți cei curajoși sunt optimiști"

⚠️ Nu toate propozițiile categorice au obversa conversei validă! SoP (particular negativă) nu se convertește, deci nu are o obversă a conversei validă.

Aceste transformări sunt utile în procesul de argumentare logică și în simplificarea raționamentelor complexe. Ele permit reformularea propozițiilor păstrând validitatea logică.

Silogismul Categoric

Silogismul este tipul fundamental de inferență deductivă mediată care justifică o concluzie pe baza a două premise. Este un raționament deductiv compus din exact trei judecăți și trei termeni.

Structura sa include:

• Trei propoziții: premisa majoră, premisa minoră și concluzia
• Trei termeni: S $termenul minor - subiectul concluziei$, P $termenul major - predicatul concluziei$ și M (termenul mediu)

Termenul mediu apare doar în premise și leagă subiectul de predicatul concluziei.

Exemplu:

Toate felinele sunt vertebrate. (premisa majoră)
Toate panterele sunt feline. (premisa minoră)
Toate panterele sunt vertebrate. (concluzia)

Forma standard a silogismului categoric respectă trei condiții:

1. Toate propozițiile sunt categorice
2. Aparițiile fiecărui termen sunt identice
3. Ordinea este: premisa majoră, premisa minoră, concluzia

💡 Chiar dacă în vorbirea curentă ordinea propozițiilor poate varia, validitatea silogismului nu este afectată atâta timp cât relațiile logice sunt păstrate.

Silogismele pot fi clasificate după figuri (poziția termenului mediu) și moduri (calitatea și cantitatea propozițiilor categorice).

Figuri și Moduri Silogistice

Silogismele se clasifică după două criterii principale care ne ajută să le identificăm structura și validitatea.

Figurile silogistice se referă la poziția termenului mediu în premise:

• Figura I: M este subiect în premisa majoră și predicat în premisa minoră
• Figura a II-a: M este predicat în ambele premise
• Figura a III-a: M este subiect în ambele premise
• Figura a IV-a: M este predicat în majoră și subiect în minoră

Iată schema figurii I (considerată "figura perfectă" în logica clasică):

M - P
S - M
S - P

Modurile silogistice rezultă din combinarea calității și cantității propozițiilor. Fiecare figură poate avea multiple moduri, identificate prin trei litere ce indică tipul propozițiilor (A, E, I, O).

De exemplu:

• AAA = toate cele trei propoziții sunt universal-afirmative
• AEE = majoră universal-afirmativă, minoră universal-negativă, concluzie universal-negativă

💡 Pentru a identifica complet un silogism, trebuie să precizezi atât modul (triplet de vocale) cât și figura (o cifră). De exemplu: AAA-1 sau EIO-2.

În comunicarea de zi cu zi, silogismele pot apărea în forme non-standard, cu propozițiile în altă ordine decât cea clasică, dar pot fi reformulate în forma standard pentru analiză.

Construirea Silogismelor în Limbaj Natural

Atunci când construim un silogism în limbaj natural pornind de la modul și figura sa, putem aborda sarcina în mai multe feluri. Să vedem cum putem proceda pentru un silogism de tipul aii-3.

Acest silogism aparține figurii a III-a și conține:

• Premisa majoră universal-afirmativă (a)
• Premisa minoră particular-afirmativă (i)
• Concluzia particular-afirmativă (i)

Schema acestui silogism este:

MAP: Toți M sunt P
MiS: Unii M sunt S
SiP: Unii S sunt P

Metoda 1: Pornind de la premisa majoră

1. Alegem un termen M (ex: melancolici) și un termen P (ex: pasivi)
2. Scriem premisa majoră: "Toți melancolicii sunt pasivi"
3. Alegem un termen S (ex: simpatici)
4. Completăm silogismul:
   • "Toți melancolicii sunt pasivi"
   • "Unii melancolici sunt simpatici"
   • "Unii simpatici sunt pasivi"

Metoda 2: Pornind de la concluzie

1. Alegem termenii S și P (ex: studenți și pasionați de șah)
2. Scriem concluzia: "Unii studenți sunt pasionați de șah"
3. Alegem un termen M (ex: matematicieni)
4. Completăm silogismul:
   • "Toți matematicienii sunt pasionați de șah"
   • "Unii matematicieni sunt studenți"
   • "Unii studenți sunt pasionați de șah"

💡 În limbaj natural, aceste silogisme pot fi exprimate și într-o formulă mai fluentă: "Deoarece toți M sunt P și unii M sunt S, rezultă că unii S sunt P."

Această abilitate de a construi silogisme valide în limbaj natural este esențială pentru dezvoltarea unei argumentări logice corecte.

Metode de Testare a Validității Silogismului: Legile Generale

Pentru a verifica validitatea unui silogism, putem aplica un set de reguli cunoscute ca legile generale. Acestea se împart în două categorii: reguli ale termenilor și reguli ale propoziției.

Regulile termenilor:

1. Silogismul trebuie să aibă exact trei termeni - această condiție fundamentală decurge din definiția silogismului
2. Termenul mediu nu apare niciodată în concluzie
3. Termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel puțin una dintre premise
4. Niciun termen extrem nu poate fi distribuit în concluzie dacă nu este distribuit în premisa în care apare (Legea Distribuirii Termenilor)

Regulile propoziției: 5. Cel puțin o premisă trebuie să fie afirmativă (din două negative nu rezultă nimic) 6. Dacă ambele premise sunt afirmative, concluzia va fi afirmativă 7. Dacă o premisă este negativă, concluzia va fi negativă 8. Cel puțin o premisă trebuie să fie universală 9. Dacă o premisă este particulară, concluzia va fi particulară

💡 Regulile 7 și 9 sunt adesea combinate într-o singură regulă: "concluzia urmează partea cea mai slabă din premise". Propozițiile negative sunt considerate "mai slabe" decât cele afirmative, iar cele particulare "mai slabe" decât cele universale.

Un silogism este valid doar dacă respectă simultan toate aceste reguli. Dacă încalcă măcar una dintre ele, silogismul nu poate fi valid!

Legile Speciale ale Silogismului

Pe lângă legile generale, fiecare figură silogistică are propriile reguli speciale care determină validitatea modurilor sale. Aceste legi derivă din regulile generale și sunt specifice fiecărei figuri.

Pentru figura I:

• Premisa majoră trebuie să fie universală
• Premisa minoră trebuie să fie afirmativă
• Moduri valide: AAA, EAE, AII, EIO, AAI, EAO (cunoscute și ca Barbara, Celarent, Darii, Ferio, Barbari, Celaront)

Pentru figura a II-a:

• Premisa majoră trebuie să fie universală
• Una dintre premise trebuie să fie negativă
• Moduri valide: AEE, EAE, EIO, AOO, AEO, EAO

Pentru figura a III-a:

• Premisa minoră trebuie să fie afirmativă
• Concluzia nu poate fi universală
• Moduri valide: AAI, IAI, AII, EAO, EIO, OAO

Pentru figura a IV-a:

• Dacă majora este afirmativă, minora trebuie să fie universală
• Dacă o premisă este negativă, majora trebuie să fie universală
• Dacă minora este afirmativă, concluzia nu poate fi universală
• Moduri valide: AAI, AEE, EAO, EIO, IAI, AEO

💡 Învățarea acestor reguli te ajută să identifici rapid dacă un silogism este valid sau invalid, fără a mai aplica toate legile generale una câte una.

Memorarea modurilor valide pentru fiecare figură îți va economisi timp când analizezi silogisme complexe sau construiești argumentări valide.

Construirea Argumentelor Valide pentru o Concluzie Dată

Pentru a construi un silogism valid care să justifice o propoziție categorică dată, putem urma o metodă structurată. Propoziția categorică dată va fi concluzia silogismului nostru, iar noi trebuie să găsim premise valide.

Pașii de construire:

1. Identificăm termenii S și P din concluzie
2. Introducem un termen M nou
3. Alegem un mod silogistic valid corespunzător tipului de concluzie
4. Construim premisele conform schemei de inferență

Corespondențe utile:

• Pentru SaP (universal afirmativă): alegem modul AAA-1
• Pentru SeP (universal negativă): alegem modul EAE-1
• Pentru SiP (particular afirmativă): alegem modul AII-1
• Pentru SoP (particular negativă): alegem modul EIO-1

Exemplu practic: Pentru a justifica propoziția "Niciun conflict nu este dezirabil" (SeP):

1. Identificăm S = conflicte și P = dezirabile
2. Alegem modul EAE-1
3. Schema de inferență este:

   MeP
   SaM
   SeP
   

4. Introducem un termen M potrivit: "situații neplăcute"
5. Silogismul devine:
   • "Nicio situație neplăcută nu este dezirabilă" (MeP)
   • "Toate conflictele sunt situații neplăcute" (SaM)
   • "Niciun conflict nu este dezirabil" (SeP)

💡 În limbaj natural, putem exprima acest silogism astfel: "Dacă nicio situație neplăcută nu este dezirabilă și toate conflictele sunt situații neplăcute, atunci niciun conflict nu este dezirabil."

Această metodă îți permite să construiești argumente valide pentru orice tip de concluzie categorică.

Metoda Diagramelor Venn

Metoda diagramelor Venn reprezintă un procedeu intuitiv și vizual pentru testarea validității silogismelor. Această metodă folosește trei cercuri intersectate care reprezintă extensiunile celor trei termeni ai silogismului.

Convenții importante:

• Hașura indică o clasă vidă (inexistență)
• Asteriscul (*) marchează o clasă nevidă (existență)
• Propozițiile universale sunt reprezentate prin hașurare
• Propozițiile particulare sunt reprezentate prin inserarea unui asterisc

Procedura de verificare:

1. Desenează trei cercuri intersectate pentru cei trei termeni
2. Reprezintă grafic doar premisele (nu și concluzia)
3. Dacă premisele includ o propoziție particulară, începe reprezentarea cu propoziția universală
4. Verifică dacă reprezentarea premiselor implică automat reprezentarea concluziei

Un silogism este valid dacă, din reprezentarea grafică a premiselor, rezultă automat reprezentarea concluziei, fără a fi necesară o operație suplimentară.

Exemplu de aplicare: Pentru silogismul de tipul eio-3:

MeP: Nici un om nu este animal
MiS: Unii oameni sunt virtuoși
SoP: Unii din cei virtuoși nu sunt animale

💡 Diagramele Venn oferă o metodă vizuală intuitivă pentru verificarea validității. Este deosebit de utilă când întâmpini dificultăți în aplicarea regulilor formale.

Această metodă poate fi aplicată pentru verificarea oricărui mod silogistic. De exemplu, verificând aai-4 prin diagrame Venn, putem confirma că este un silogism valid.