Structura și tipologia termenilor
Un termen este format din trei componente importante: lingvistică (cuvântul în sine), cognitivă (noțiunea) și ontologică (obiectul). Aceste componente funcționează împreună pentru a da sens și utilitate termenilor.
Extensiunea unui termen reprezintă totalitatea obiectelor pe care le desemnează. De exemplu, extensiunea termenului "elev" include toți elevii. În contrast, intensiunea se referă la totalitatea însușirilor obiectelor desemnate de termen.
💡 Gândește-te la extensiune ca la o mulțime de obiecte concrete (exemplare), iar la intensiune ca la caracteristicile care definesc acele obiecte.
În logică, termenii pot avea diferite raporturi între ei. Raportul de identitate apare când doi termeni au înțeles asemănător, dar nume diferite, desemnând aceeași mulțime de elemente. De exemplu, "zăpadă" și "omăt" sunt termeni identici. Pentru a verifica acest raport, trebuie să confirmăm că toți A sunt B și toți B sunt A.
Raportul de încrucișare apare când termenii au atât elemente comune, cât și necomune. De exemplu, între "câine" și "animal alb" există un raport de încrucișare, pentru că unii câini sunt albi, iar unele animale albe nu sunt câini.