Argument și Argumentare

Un argument reprezintă ansamblul de propoziții (premise) care justifică o altă propoziție (concluzia). Argumentarea este procesul prin care este posibil un argument.

Structura logică a unui raționament include premise, concluzie și indicatori care le semnalează. Există mai multe tipuri de raționamente:

1. După direcția inferenței:

   • Inferențe deductive (G→P): concluzia nu este mai generală decât premisele (conversiune, obversiune, silogism)
   • Inferențe inductive (P→G): concluzia este mai generală decât premisele

2. După numărul premiselor:

   • Inferențe imediate: o singură premisă (conversiune, obversiune)
   • Inferențe mediate: cel puțin două premise (silogism, polisilogism)

3. După corectitudinea logică:

   • Inferențe valide: adevărul poate fi dedus și din fals, și din adevăr
   • Inferențe nevalide: premise adevărate, concluzie falsă

Ține minte! Validitatea logică nu garantează adevărul concluziei, ci doar faptul că, dacă premisele sunt adevărate, concluzia trebuie să fie adevărată.

Reguli de Conversiune și Distribuirea Termenilor

Există conversiuni care sunt nevalide (incorecte) din punct de vedere logic, cum ar fi:

• SaP → PaS (de la universal afirmativă la universal afirmativă)
• SoP → PoS (de la particular negativă la particular negativă)

Aceste conversiuni încalcă Legea Distribuirii Termenilor: un termen nu poate fi distribuit în concluzie dacă nu a fost distribuit în cel puțin una din premise.

Altfel spus, dacă unul din termeni apare ca termen distribuit (+) în concluzie, el trebuie să apară ca termen distribuit (+) și în premisă.

Această regulă este logică - nu putem avea mai multă informație în concluzie decât cea cuprinsă în premise. Când aplicăm legea, pornim de la concluzie și verificăm care termeni apar ca distribuiți.

Important! Regula distribuirii termenilor se aplică doar pentru termenii care apar ca distribuiți (+) în concluzie, nu pentru toți termenii din argument.

Conversa Obversei

Conversa obversei este un tip de inferență care combină două operații: obversiunea și apoi conversiunea. Se notează S-P → ~P-S $de la S-P trecem la non-P-S$.

Iată cum funcționează pentru diferitele tipuri de propoziții:

1. Universal afirmativă (SaP):

   • SaP → Se~P → ~PeS
   • Exemplu: "Toate cărțile sunt interesante" → "Niciun lucru neinteresant nu este carte"

2. Universal negativă (SeP):

   • SeP → Sa~P → ~PiS
   • Exemplu: "Niciun vecin nu este tânăr" → "Unii bătrâni sunt vecini"

3. Particular afirmativă (SiP):

   • SiP → So~P - care nu se convertește
   • Nu are conversa obversei validă!

4. Particular negativă (SoP):

   • SoP → Si~P → ~PiS
   • Exemplu: "Unii colegi nu sunt majori" → "Unii minori sunt colegi"

Reține: Nu toate propozițiile categorice au o conversă a obversei validă! Particular afirmativa (SiP) nu poate fi transformată valid prin această metodă.

Obversa Conversei

Obversa conversei reprezintă un alt tip de inferență combinată, în care se aplică mai întâi conversiunea și apoi obversiunea. Se notează S-P → P-~S $de la S-P trecem la P-non-S$.

Aplicarea obversei conversei pentru fiecare tip de propoziție:

1. Universal afirmativă (SaP):

   • SaP → PiS → Po~S
   • Exemplu: "Toate cărțile sunt interesante" → "Unele lucruri interesante nu sunt non-cărți"

2. Universal negativă (SeP):

   • SeP → PeS → Pa~S
   • Exemplu: "Niciun pesimist nu este curajos" → "Toți cei curajoși sunt optimiști"

3. Particular afirmativă (SiP):

   • SiP → PiS → Po~S
   • Exemplu: "Unele persoane altruiste sunt talentate" → "Unele persoane talentate nu sunt egoiste"

4. Particular negativă (SoP):

   • Nu se convertește, deci SoP nu are obversă a conversei validă!

Aplicație practică: Aceste transformări ne ajută să extragem informații implicite din enunțuri. De exemplu, din "Niciun student nu este prezent" putem deduce că "Toți cei prezenți sunt non-studenți".

Silogismul - Inferență Deductivă Mediată

Silogismul este tipul fundamental de inferență deductivă mediată care justifică o concluzie pe baza a două premise. Este un raționament care respectă următoarele condiții:

1. Este deductiv
2. Are 3 (și numai 3) judecăți: premisa majoră, premisa minoră și concluzia
3. Are 3 (și numai 3) termeni:
   • S $termenul minor - subiectul concluziei$
   • P $termenul major - predicatul concluziei$
   • M $termenul mediu - apare doar în premise$
4. Fiecare termen este folosit în două propoziții o singură dată în fiecare

Exemplu:

• Toate felinele sunt vertebrate. (premisa majoră)
• Toate panterele sunt feline. (premisa minoră)
• Toate panterele sunt vertebrate. (concluzia)

Forma standard a silogismului categoric impune ca:

• toate cele trei propoziții să fie categorice
• cele două apariții ale fiecărui termen să fie identice
• premisa majoră să fie formulată prima, urmată de premisa minoră și apoi de concluzie

Sfat util: Identifică întotdeauna cei trei termeni din silogism pentru a vedea dacă raționamentul respectă structura corectă: S (termen minor), P (termen major) și M (termen mediu).

Figuri și Moduri Silogistice

Silogismele pot fi clasificate după două criterii principale:

1. Poziția termenului mediu în premise - figuri silogistice:

   • Figura I (figura perfectă): M-P, S-M, S-P (M este subiect în majora, predicat în minora)
   • Figura a II-a: P-M, S-M, S-P (M este predicat în ambele premise)
   • Figura a III-a: M-P, M-S, S-P (M este subiect în ambele premise)
   • Figura a IV-a: P-M, M-S, S-P (M este predicat în majora, subiect în minora)

2. Calitatea și cantitatea propozițiilor - moduri silogistice:

   • Combină tipurile de propoziții A, E, I, O (universal afirmativă, universal negativă, particular afirmativă, particular negativă)
   • Există 64 de variante posibile pentru fiecare figură
   • Se notează prin triplete de vocale (AAA, AEI etc.)

Un silogism se identifică precizând modul (triplet de vocale) și figura (cifră), de exemplu: AAA-1.

Forme silogistice non-standard În vorbirea curentă, ordinea enunțării celor trei propoziții poate să varieze, de exemplu:

• "Toate panterele sunt vertebrate, fiindcă toate felinele sunt vertebrate, iar toate panterele sunt feline."

Observație: Ordinea propozițiilor poate varia în comunicarea obișnuită, dar acest lucru nu afectează validitatea silogismului, atât timp cât relațiile dintre termeni rămân aceleași.

Testarea Validității Silogismului: Legile Generale

Pentru a verifica validitatea unui silogism, putem aplica legile generale care se împart în două categorii:

Regulile termenilor:

1. Silogismul are trei și numai trei termeni
2. Termenul mediu nu apare în concluzie
3. Termenul mediu este distribuit în cel puțin una dintre premise
4. Nici un termen extrem nu poate fi distribuit în concluzie dacă nu este distribuit în premisa în care apare (Legea Distribuirii Termenilor)

Regulile propoziției: 5. Cel puțin o premisă trebuie să fie afirmativă 6. Dacă ambele premise sunt afirmative, concluzia va fi afirmativă 7. Dacă o premisă este afirmativă și una negativă, concluzia va fi negativă 8. Cel puțin o premisă trebuie să fie universală 9. Dacă una din premise este particulară, concluzia va fi particulară

O formulare sintetică a regulilor 7 și 9: concluzia urmează partea cea mai slabă din premise (negativ < afirmativ, particular < universal).

Reține! Un silogism este valid doar dacă respectă concomitent toate aceste reguli. Chiar și o singură încălcare face silogismul invalid.

Legile Speciale ale Figurilor Silogistice

Legile speciale sunt derivate din legile generale și se aplică specific fiecărei figuri:

1. Pentru figura I:

• Premisa majoră este obligatoriu universală
• Premisa minoră este obligatoriu afirmativă
• Moduri valide: AAA, EAE, AII, EIO, AAI, EAO (Barbara, Celarent, Darii, Ferio, Barbari, Celaront)

2. Pentru figura a II-a:

• Premisa majoră este obligatoriu universală
• Una din premise este obligatoriu negativă
• Moduri valide: AEE, EAE, EIO, AOO, AEO, EAO

3. Pentru figura a III-a:

• Premisa minoră este obligatoriu afirmativă
• Concluzia nu poate fi universală
• Moduri valide: AAI, IAI, AII, EAO, EIO, OAO

4. Pentru figura a IV-a:

• Dacă majora este afirmativă, minora este universală
• Dacă o premisă este negativă, majora este universală
• Dacă minora este afirmativă, concluzia nu poate fi universală
• Moduri valide: AAI, AEE, EAO, EIO, IAI, AEO

Aplicație practică: Cunoașterea acestor legi te ajută să construiești silogisme valide sau să verifici rapid validitatea unui silogism dat, fără a mai parcurge toate regulile generale.

Construirea unui Silogism Valid

Pentru a construi un silogism valid care să justifice o propoziție categorică dată $S-P$, urmăm acești pași:

1. Identificăm propoziția dată ca fiind concluzia silogismului $S-P$
2. Alegem un mod silogistic valid corespunzător tipului de concluzie
3. Introducem un termen mediu (M) nou
4. Scriem schema de inferență și apoi silogismul în limbaj natural

Pentru fiecare tip de propoziție categorică, putem alege:

• Pentru SaP (universal afirmativă): modul AAA-1
• Pentru SeP (universal negativă): modul EAE-1
• Pentru SiP (particular afirmativă): modul AII-1
• Pentru SoP (particular negativă): modul EIO-1

Exemplu practic: Pentru a justifica "Niciun conflict nu este dezirabil" (SeP):

1. Identificăm S = conflicte, P = dezirabile
2. Alegem modul EAE-1
3. Introducem M = situații neplăcute
4. Schema: MeP, SaM, SeP

Silogismul în limbaj natural: "Nicio situație neplăcută nu este dezirabilă. Toate conflictele sunt situații neplăcute. Niciun conflict nu este dezirabil."

Sfat: Alegerea unui termen mediu potrivit este crucială pentru construirea unui silogism valid și convingător în contexte reale.

Metoda Diagramelor Venn

Metoda diagramelor Venn oferă un procedeu intuitiv și vizual pentru testarea validității silogismelor. Aceasta folosește trei cercuri intersectate care reprezintă extensiunile celor trei termeni ai silogismului.

Convenții de reprezentare:

• Hașura indică o clasă vidă (propoziții universale)
• Asteriscul (*) exprimă o clasă nevidă (propoziții particulare)

Pași de aplicare:

1. Desenăm trei cercuri intersectate pentru cei trei termeni
2. Reprezentăm grafic doar premisele (nu și concluzia)
3. Dacă una dintre premise e particulară, începem cu reprezentarea universalei
4. Verificăm dacă din desenarea premiselor a rezultat implicit reprezentarea concluziei

Exemplu 1: Validarea modului EIO-3 "Nici un om nu este animal." (MeP) "Unii oameni sunt virtuoși." (MiS) "Unii din cei virtuoși nu sunt animale." (SoP)

Exemplu 2: Validarea modului AAI-4

• PaM
• MaS
• SiP

Aplicație practică: Diagramele Venn sunt extrem de utile pentru verificarea vizuală a validității unui argument, fiind mai intuitive decât verificarea prin reguli abstracte pentru multe persoane.