Îmbogățirea vocabularului
Pleonasmul reprezintă o greșeală de exprimare prin folosirea alăturată a unor cuvinte cu același înțeles: "coboară jos" sau "întoarce-te înapoi". Însă unele pleonasme sunt acceptate când au rol expresiv în literatură.
Tautologia constă în repetarea unui cuvânt cu funcții sintactice diferite: "Frate, frate, dar brânza e pe bani". Anacolutul reprezintă un dezacord între două părți ale propoziției, iar oximoronul este alăturarea a două cuvinte opuse ca înțeles (mare mic).
Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) este un mijloc intern de îmbogățire a vocabularului, prin care un cuvânt trece de la o parte de vorbire la alta. De exemplu: substantiv→adjectiv (un tânăr→tânăr), substantiv→pronume (un nimeni→nimicul), substantiv→numeral (un doi, o sută) sau substantiv→verb (cititul, scrisul).
💡 Limba română s-a îmbogățit constant prin împrumuturi din alte limbi! Când folosești cuvinte precum "izvor" (slavă), "belșug" (maghiară), "bacșiș" (turcă) sau "rucsac" (germană), utilizezi rezultatele acestui proces istoric.
Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului includ împrumuturile din alte limbi. Limba română a adoptat cuvinte din slavă (izvor, deal), maghiară (belșug, hotar), turcă (leafă, chef), franceză (mesager, individ), germană (bormașină, șurub), italiană (chitară, tenor) și engleză (gol, fotbal, blugi). Aceste împrumuturi reflectă istoria și contactele culturale ale poporului român.