Modurile verbale și timpurile indicativului

Verbele în limba română se împart în moduri personale și forme verbale nepersonale. Modurile personale sunt: indicativ, imperativ, conjunctiv și condițional-optativ (IICC). Formele nepersonale includ: infinitiv, gerunziu, participiu și supin (IGPS).

Modul indicativ este cel mai folosit și are multe timpuri verbale. Printre acestea se numără: prezent (creez), imperfect (cream), perfect compus (am creat), perfect simplu (creai) și mai-mult-ca-perfect (creasem). Mai avem și diferite forme de viitor: viitor standard (voi crea), viitor anterior (voi fi creat), viitor în trecut (aveam să creez), viitor colocvial $o să creez/am să creez$ și viitor popular (oi crea).

Sunetele de la sfârșitul verbului care ne arată numărul și persoana se numesc desinențe.

Știai că? Desinențele sunt ca niște "coduri" care ne spun cine face acțiunea - eu, tu, el/ea, noi, voi sau ei/ele. De exemplu, în "mâncăm", "-m" ne arată că acțiunea este făcută de "noi".

Timpurile modului indicativ

Imperfectul se formează adăugând la verb terminațiile: -am, -ai, -a, -am, -ați, -au (eu mâncam, tu mâncai). Folosim imperfectul pentru a descrie cadrul în care se desfășoară acțiunea într-un text narativ.

Perfectul simplu primește desinențele: -i, -și, -ă, -ărăm, -arăți, -ară (eu mâncai, tu mâncași). Atenție la forme speciale: eu dormii/vorbii, dar ea dormi/vorbi!

Mai-mult-ca-perfectul se formează din verb + sufixul "-se-" + desinențe (eu mâncasem, tu mâncaseși). Perfectul compus folosește verbul auxiliar "a avea" + participiul verbului (eu am mâncat, tu ai mâncat).

Pentru viitor avem mai multe forme: viitor standard (voi cânta), viitor anterior (voi fi cântat), viitor colocvial $am să cânt/o să cânt$ și viitor popular (oi cânta). Există și forme inverse ca: cânta-vom, veni-vei.

Atenție! Formele "vroiam"/"vroiai" sunt incorecte! De asemenea, nu scriem niciodată auxiliarul de viitor I cu cratimă $corect: vom veni, nu -om veni$.