Structura romanului și începutul dramei

Romanul este împărțit în două cărți care corespund celor două părți ale titlului. Prima carte, „Istoria geloziei lui Ștefan Gheorghidiu", explorează frământările personajului în „noaptea" incertitudinilor legate de iubirea pentru Ela. A doua carte este un „jurnal de campanie" care prezintă spectacolul apocaliptic al războiului.

Acțiunea începe în primăvara anului 1916, când Ștefan, proaspăt sublocotenent, participă la fortificarea văii Prahovei. Deși operațiunea era prezentată public ca fiind importantă, în realitate tranșeele erau „niște șănțulețe ca pentru scurgere de apă" - prima demitizare a războiului din roman.

La Piatra Craiului, deși înconjurat de camarazi „cumsecade", Ștefan trăiește într-o „lungă deznădejde" din cauza incertitudinilor legate de soția sa. Într-o seară, la popota ofițerilor, o știre din ziar despre un bărbat care și-a ucis soția necredincioasă stârnește o discuție aprinsă. Iritat și refuzat din nou când cere o permisie pentru a-și vizita soția, Gheorghidiu izbucnește nervos și părăsește încăperea.

💡 Tehnica narativă este deosebit de interesantă aici - romanul este scris la persoana I, naratorul fiind și personaj principal, ceea ce permite cititorului să trăiască direct drama interioară a lui Ștefan.

Abia după ce se destăinuie unui camarad despre suferința sa, acțiunea face un salt în trecut prin retrospectivă, pentru a dezvălui originile dramei sale sentimentale.

Drama iubirii și revelația infidelității

Capitolul al II-lea începe abrupt, cu mărturisirea lui Ștefan: „Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșeală." Iubirea lor începuse în timpul studiilor, când tânărul era măgulit de admirația colegilor pentru că era iubit de una dintre cele mai frumoase studente.

Viața modestă a cuplului se schimbă radical când unchiul Tache, un personaj balzacian zgârcit și bogat, îi lasă lui Ștefan o avere considerabilă. Acum Ștefan are o revelație dureroasă: adevăratul caracter al Elei, care începe să-și arate pragmatismul necunoscut până atunci.

În capitolul „E tot filozofie...", vedem cum tânăra familie intră în viața mondenă, cu petreceri și dans. În timp ce Ela se adaptează perfect acestei lumi, Ștefan, preocupat de idei, se simte tot mai străin. El trăiește un acut sentiment de inferioritate: „Am înțeles că în sufletul ei se petreceau comparații care nu-mi erau favorabile".

O excursie la Odobești devine semnificativă pentru drama lui Ștefan. Ela îi acordă o atenție exagerată unui anume G. (Gregoriade), un avocat superficial. Gelozia lui Ștefan crește când vede cum soția sa dispare împreună cu G., îl preferă la masă și dansează cu el. După această întâmplare, relația soților se deteriorează până când, într-o noapte, când Ștefan aduce acasă o femeie „ușoară", Ela îl părăsește.

💡 Observă cum Camil Petrescu construiește portretul psihologic al personajului principal prin analiza minuțioasă a gândurilor și sentimentelor acestuia față de comportamentul schimbător al Elei.

Deși cei doi se împacă întâmplător, întâlnindu-se în fața unui chioșc de ziare, relația lor rămâne fragilă. În 1916, fiind concentrat la Piatra Craiului, Ștefan o aduce pe Ela la Câmpulung, pentru a-i fi aproape.

Ultima noapte de dragoste și începutul războiului

În capitolul „Ultima noapte de dragoste", Ștefan își folosește permisia pentru a merge la Câmpulung, unde descoperă o altă Ela. Micimea sufletească a soției se dezvăluie când aceasta îi cere să o treacă în testament, pentru ca, în eventualitatea morții lui pe front, să aibă existența asigurată. Este încă o revelație dureroasă pentru cel care căutase iubirea absolută.

Ieșind în oraș, Ștefan îl întâlnește pe G., ceea ce îi intensifică gelozia și suferința. Hotărât să-i urmărească pe cei doi și să-i ucidă dacă își confirmă bănuielile, tânărul este „salvat" de un superior care îl readuce la regiment, deoarece România tocmai intrase în război.

Cartea a II-a a romanului începe cu capitolul „Întâia noapte de război", marcând trecerea personajului de la drama personală la experiența colectivă a războiului. Această tranziție reprezintă și o schimbare de perspectivă pentru Ștefan, care își va găsi un nou scop și o nouă înțelegere a vieții.

💡 Finalul primei părți a romanului creează un contrast puternic între drama personală și evenimentele istorice. Războiul intervine în viața personajului exact când acesta era pe punctul de a comite o crimă din gelozie.

Prin acest roman, Camil Petrescu explorează cum un intelectual cu aspirații spre absolut trăiește atât drama iubirii cât și ororile războiului, ambele experiențe transformându-l profund.