Secvențe narative semnificative
Una dintre secvențele narative esențiale este vizita la unchiul Tache din capitolul II. Acest episod ilustrează setea de absolut a protagonistului prin contrastul dintre atitudinea sa și cea a rudelor sale. În timp ce familia se adună, atrasă de potențiala moștenire, Ștefan are curajul să apere principiile idealiste ale tatălui său, Corneliu, condamnând acceptarea necritică a moștenirilor.
O altă secvență relevantă este discuția de la popota ofițerilor despre achitarea unui bărbat care și-a ucis soția prinsă în flagrant delict de adulter. Opiniile sunt împărțite, dar Ștefan susține că soții au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt, evidențiind astfel căutarea iubirii absolute care respinge compromisul.
Din punct de vedere compozițional, romanul se remarcă prin perspectiva narativă la persoana I. Ștefan, naratorul-personaj, prezintă acțiunea prin propria perspectivă, creând o cunoaștere limitată și incertă care conferă relativitate romanului. Narațiunea este declanșată de memoria involuntară, stimulată de o discuție la popota ofițerească.
Conflictul principal al romanului este unul interior, profund subiectiv, desfășurându-se în planul conștiinței și fiind analizat prin descrieri minuțioase ale sentimentelor. Există și un conflict exterior între Gheorghidiu și Grigoriade, care declanșează drama geloziei după apariția lui G. în cercul social al tinerei familii.
Important! Romanul se construiește pe tensiunea dintre idealul absolut al iubirii și realitatea imperfectă, o temă centrală în întreaga operă a lui Camil Petrescu.