Războiul - o experiență transformatoare
În a doua parte a romanului, Gheorghidiu cunoaște experiența războiului, o realitate trăită direct, care îi schimbă complet perspectiva asupra vieții și a iubirii. Imaginea războiului în viziunea lui Camil Petrescu este demitizată, fără nimic înălțător. Prozatorul descrie războiul din perspectiva combatantului de rând, ca pe o experiență tragică și absurdă.
Un episod semnificativ este cel în care, îmbrăcat în haine de vară, tânărul sublocotenent este surprins de o noapte rece de munte. Copleșit de frig, el simte că nu va mai apuca "îmblânzirea zorilor". Salvarea vine de la doi camarazi care îl acoperă cu trupurile lor. Alături de camarazii săi, Gheorghidiu descoperă un sentiment nou, cel al camaraderiei, afirmând că "pentru soldații lui, ar fi capabil să devasteze un muzeu, să jefuiască o biserică".
Și în timpul războiului, orgoliul rămâne o trăsătură definitorie a personajului. Gheorghidiu trăiește acut sentimentul umilinței, temându-se că cei din jur ar putea ghici ce gândește. Același orgoliu îl face să prefere să moară decât să ceară ajutor când este bolnav, afirmând că nu vrea "nicidecum să se știe că din cauza stomacului și-a părăsit camarazii".
Important! Titlul romanului are valoare simbolică, fiind construit în jurul termenului "noapte" - sugestie a îndoielii și a incertitudinii. Antiteza "ultima-întâia" susține simetria textului și pune în contrast cele două experiențe majore: dragostea și războiul.