Războiul și intelectualul în criză
A doua experiență fundamentală a protagonistului este războiul, prezentat ca un generator de haos, mizerie și dezordine. În contextul războiului, problemele personale ale lui Ștefan, inclusiv obsesia pentru infidelitatea Elei, capătă alte dimensiuni.
Romanul începe cu o anacronică - o discuție la popota ofițerilor despre dragoste și fidelitate - care declanșează memoria afectivă a naratorului, tehnică preluată de la Marcel Proust. Acest procedeu modernist permite explorarea timpului subiectiv, diferit de timpul cronologic al romanelor tradiționale.
Ștefan Gheorghidiu este construit ca un intelectual lucid, "o natură reflexivă și pătimașă" caracterizată prin două atribute esențiale: gelozia și orgoliul. El aparține tipologiei intelectualului care "a văzut ideea" - un idealist care aspiră la absolut, dar care suferă tocmai din cauza capacității sale de a gândi și analiza totul.
💡 Poți privi personajele lui Camil Petrescu ca "suflete tari" care își raportează existența la idei absolute. Tocmai această intensitate intelectuală transformă frământările lor în adevărate drame existențiale.
Romanul lui Camil Petrescu rămâne o operă modernă de referință în literatura română, remarcabilă prin autenticitate, introspecție psihologică și observația detaliată a relațiilor umane în contexte de criză.