Caracterizarea personajelor principale
Mara este portretizată ca o femeie săracă, văduvă, dar "tânără, voinică și harnică". Ea aleargă mereu, se târguiește, se ceartă cu oamenii, plânge pentru soarta ei de văduvă, dar nu renunță niciodată la lupta pentru binele copiilor săi.
Persida evoluează pe parcursul romanului de la o fată "drăgălașă, rușinoasă, neajutorată" la o femeie matură, marcată de experiențele dificile. Fizic, ea se transformă: slăbește, fața îi devine mai alungită, iar ochii "mai plini de o tristețe care se revărsa peste toată fața ei".
Națl (Ignatius Hubar) este descris ca un "măcelar adevărat", cu o înfățișare care reflectă meseria sa: "om cu fața mai mult rumenă decât roșie, cu brațele puternice și pieptul ieșit înainte". Este caracterizat ca fiind "voinic, deștept și cuminte", deși impulsiv în decizii.
Maica Aegidia, o figură importantă în educația Persidei, este "mititică", pășește "mărunt", vorbește "scurt și apăsat", având o privire "aspră și scrutătoare", care se înmoaie doar în fața lacrimilor unei văduve.
Observă! Slavici folosește atât caracterizarea directă (descriind trăsăturile fizice și morale), cât și indirectă (prin acțiuni și dialog) pentru a crea personaje complexe, autentice, reprezentative pentru mediul și epoca în care trăiesc.