Tradiția și comuniunea om-natură
Tradiția este ilustrată în „Amintiri din copilărie" de Ion Creangă. În ultima zi a anului, Nică împreună cu alți băieți din sat merg la urat. Ei încep cu casa popii Oslobanu, care locuia în capul satului, și se pun la fereastră, urmând obiceiul străvechi pentru a cânta urările.
Acest episod arată importanța obiceiurilor populare în viața comunității rurale și modul în care tradițiile sunt transmise din generație în generație, învățate de copii prin participare directă.
Comuniunea om-natură este prezentată în poezia „Cântec" de Ana Blandiana. Imaginea toamnei este redată prin sensibilitatea vocii poetice, care proiectează propria tristețe asupra elementelor din cadrul natural.
Poeta stabilește o legătură profundă între stările sufletești umane și manifestările naturii, sugerând că natura reflectă emoțiile noastre, iar noi, la rândul nostru, rezonăm cu schimbările din natură.
Dragostea și iubirea sunt ilustrate în „Singur pe lume" de Hector Malot, unde sunt prezentate peripețiile lui Remi, ocrotit succesiv de mai multe personaje care îl iubesc și îl protejează.
Observă! Tradițiile ne definesc identitatea culturală. Următoarea dată când participi la un obicei tradițional, observă ce sentimente îți trezește și cum te conectează cu ceilalți membri ai comunității.