Structura și semnificațiile poeziei
Titlul „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metaforă revelatorie a cunoașterii luciferice. Pronumele personal „eu" așezat în prima poziție exprimă lirismul subiectiv și intuiția artistului de a proteja perfecțiunea lumii, iar verbul negativ „nu strivesc" dezvăluie respingerea cunoașterii paradisiace în favoarea celei luciferice.
Prima secvență lirică reprezintă asumarea destinului creator prin lanțul metaforic „în flori, în ochi, pe buze ori morminte". Verbele negative din câmpul semantic al distrugerii („nu strivesc", „nu ucid") sugerează refuzul cunoașterii logice. În plan simbolic, aceste metafore revelatorii exprimă etapele existențiale: nașterea (florile), cunoașterea (ochii), iubirea (buzele) și transcendența (mormintele).
A doua secvență se construiește pe opoziția „eu-alții", „lumina mea-lumina altora". Metafora luminii, emblematică pentru opera lui Blaga, sugerează două tipuri de cunoaștere: cea luciferică ce „sporește a lumii taină" și cea paradisiacă ce „sugrumă vraja nepătrunsului ascuns".
În finalul poeziei, cunoașterea poetică este prezentată ca un act de contemplație și iubire. Reluarea metaforelor revelatorii în ultimul vers exprimă complementaritatea lor în raport cu destinul poetic asumat.
Important: Opera este o artă poetică modernă cu influențe expresioniste deoarece artistul își asumă în mod orgolios destinul creator de a proteja misterele universale prin cunoașterea luciferică, utilizând elemente de versificație moderne precum enjambamentul, măsura inegală a versurilor și lipsa rimei.