Caracteristicile nuvelei "Moara cu noroc"
„Moara cu noroc" aparține marelui clasic Ioan Slavici, reprezentant de seamă al realismului românesc din secolul al XIX-lea. Ca nuvelă psihologică, textul urmărește un singur fir narativ, concentrându-se pe transformarea interioară a lui Ghiță, protagonistul care cade pradă propriilor ambiții.
Perspectiva narativă este „din spate", naratorul relatând la persoana a III-a, fără implicare emoțională directă în evenimentele povestite. Acest stil obiectiv permite cititorului să observe mai clar tipologiile de personaje: Lică - infractorul manipulator, și Ana - femeia supusă destinului.
Structurată în 17 capitole numerotate cu cifre romane, nuvela are ca temă centrală existența omului în Câmpia de Vest. Titlul are valoare simbolică, reprezentând ironia sorții lui Ghiță, care credea că locul este „cu noroc" datorită poziției la răscruce de drumuri, însă moara devine punctul de pornire al degradării sale morale.
De reținut! Stilul indirect liber este o trăsătură distinctivă a scriiturii lui Slavici, permițându-i să redea gândurile personajelor fără a interveni direct în narațiune.
Printre secvențele semnificative se numără începutul dezumanizării lui Ghiță, înjunghierea Anei, precum și tehnicile narative prin care autorul deschide și închide textul, creând un cadru perfect pentru această dramă psihologică.