Context și încadrare în curent literar
George Bacovia este considerat cel mai original poet român după Eminescu, reprezentativ pentru perioada interbelică. Simbolismul, curentul în care se încadrează poezia sa, a apărut în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și a fost promovat în România de Alexandru Macedonski.
Încadrarea poeziei „Plumb" în curentul simbolist se realizează prin cultivarea corespondențelor între spațiul exterior și cel interior. Primul catren descrie sumbru spațiul exterior, iar al doilea este dedicat spațiului interior, sufletului „ars de patina creației". Culoarea dominantă este galbenul, pe care Bacovia însuși o descria ca fiind „culoarea sufletului meu".
Un alt element simbolist constă în motivele lirice cu valoare de simbol care aparțin câmpului lexical al morții: plumbul, sicriele, cavoul, cimitirul. Acestea se asociază stărilor de singurătate, izolare și angoasă, definind condiția poetului modernist.
Observație importantă: Toate elementele decorului funerar din poezie nu sunt simple descrieri, ci simboluri care transpun în plan exterior stările sufletești profunde ale poetului.
Tema centrală a poeziei este condiția poetului izolat într-o lume superficială, incapabilă să-l înțeleagă, aceasta fiind conturată de tema morții. Prima secvență relevantă prezintă cadrul spațial închis (cavoul și sicriele) în care poetul se simte claustrat. Verbul la imperfect „dormeam" sugerează o acțiune permanentă, nefinalizată.
