Elemente de structură și semnificații profunde
În a doua secvență a poeziei, spațiul poetic interior este ilustrat prin sentimentul de iubire surprins în momentul dispariției: „Dormea întins amorul meu de plumb". Metafora „dormea întins" sugerează moartea, iar eul liric devine spectator al propriei dispariții, trăind o singurătate morbidă exprimată prin „stam singur lângă mort".
Titlul poeziei este un element esențial de structură, reprezentativ pentru creația bacoviana. Plumbul devine simbolul degradării, mineralizării și singurătății. Caracteristicile acestui metal - greutatea, cenușiul, maleabilitatea și sonoritatea surdă - corespund stărilor sufletești ale poetului: apăsare sufletească, monotonie, dezorientare și captivitate.
Viziunea despre lume a autorului poate fi comparată cu cea din tabloul „Țipătul" de Edvard Munch, reprezentând criza omului modern care strigă cu disperare fără un motiv precis. În cazul lui Bacovia, disperarea provine din neîmplinirea prin iubire, universul poetic fiind dominat exclusiv de plumb.
De reținut: „Aripile de plumb" reprezintă una dintre cele mai puternice metafore ale poeziei, sugerând zborul îngreunat, căderea și imposibilitatea salvării - orice speranță de elevare spirituală fiind anihilată.
În concluzie, poezia „Plumb" se situează la granița dintre simbolism și modernism, folosind tehnici simboliste de construcție, dar prezentând condiția omului modern cu o sensibilitate și originalitate care l-au consacrat pe Bacovia drept unul dintre cei mai importanți poeți români.