Simbolistica și structura poeziei
Titlul „Testament" funcționează ca un element paratextual care sintetizează întregul mesaj poetic. Deși în sens denotativ desemnează un act juridic prin care se lasă moștenirea strămoșilor, conotativ amintește de dimensiunea religioasă („Noul Testament", „Vechiul Testament") ca moștenire spirituală lăsată pentru urmași.
Din punct de vedere stilistic, titlul devine o metaforă simbolică pentru cartea poetului. Mesajul poetic gravitează în jurul metaforei „cărții" care reprezintă o treaptă, o modalitate de progres spiritual și social.
Compoziția poeziei este organizată în cinci strofe grupate în trei secvențe principale: prima sugerează legătura dintre generații, a doua redă rolul etic și social al poeziei, iar ultima ilustrează contopirea dintre har și trudă în actul creației.
Incipitul este construit ca un monolog adresat direct fiului spiritual: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri după moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte". Prima strofă prezintă metaforic drumul spre cunoaștere și experiența înaintașilor prin imagini puternice: „răpi și gropi adânci", „scara răsvrătită".