Elemente de compoziție și limbaj
Din punct de vedere compozițional, poezia se structurează în trei secvențe marcate cu majusculă. Prima secvență exprimă refuzul cunoașterii logice prin verbele negative „nu strivesc", „nu ucid", în timp ce a doua se construiește pe baza unor relații de opoziție.
Antitezele fundamentale „eu-alții" și „lumina mea-lumina altora" dezvoltă ideea că metafora luminii reprezintă modalitatea de cunoaștere. Dualitatea luminii este redată prin opoziția dintre sintagmele „lumina mea" (care sporește taina lumii) și „lumina altora" (care suprimă, strivește, ucide).
Finalul poeziei, a treia secvență, are rol conclusiv și este exprimat prin repetiția de cauzalitate „căci". Actul contemplativ este evidențiat prin afirmația „eu iubesc", dezvăluind esența cunoașterii poetice.
⚡ Elementele de recurență - motivul luminii și al misterului - creează o tensiune poetică între lumină și întuneric, simbolizând relația dintre cunoașterea poetică și taina universului.