Conflictul și structura narativă
Interesant este că acest roman nu respectă formula tradițională a genului. Conflictul specific vechiului tip de roman lipsește, după cum recunoaște însuși autorul: „Conflict între cine? Iată ceea ce mă împiedică să încep primul capitol." Naratorul își exprimă dorința de a găsi un conflict care să-i structureze narațiunea, conștient fiind de convențiile genului.
Structural, romanul este împărțit în trei părți și 27 de capitole cu titluri scurte dar sugestive, care fac trimitere directă la evenimentele prezentate: „Trebuie să scriu un roman", „Gloria lui Robert", „Jurnal de clasă", „Corigența", „Bacalaureatul", „Final" și altele.
Subiectul urmărește experiențele personajului-narator, Mircea, un tânăr de 16-17 ani, elev al Liceului „Spiru Haret" din București. Prin ochii acestuia, descoperim lumea interbelică a adolescenților, relațiile cu colegii, prietenii și profesorii, dar și frământările interioare specifice vârstei.
Important! Originalitatea operei constă tocmai în abordarea autoreflexivă, în care procesul scrierii devine subiect al narațiunii, anticipând tehnici narative moderne și postmoderne.