Contextul și încadrarea în curentul modernist
"Riga Crypto și Lapona Enigel" a fost inclusă în volumul "Joc secund" din 1930 și reprezintă o creație definitorie pentru modernismul românesc. Poezia se remarcă prin utilizarea simbolurilor complexe precum nunta, soarele și fântâna - soarele simbolizând cunoașterea absolută spre care tinde Enigel, nunta reprezentând ritualul imposibil de întregire între ființe din lumi diferite.
Modernismul textului este evidențiat și prin structura sa neconvențională. Opera este construită din strofe inegale, alternând versuri lungi de opt silabe cu cele scurte de patru silabe, și folosește tehnica ingambamentului - formarea unei idei poetice ce curge fluid, începând cu majusculă și continuând cu literă mică.
Tema principală a poeziei este iubirea imposibilă dintre două ființe aparținând unor regnuri diferite, iar tema secundară explorează condiția omului care aspiră să-și depășească limitele existențiale. Prima secvență relevantă pentru temă prezintă cele trei chemări ale lui Riga Crypto către Enigel, toate sfârșindu-se cu refuzul fetei.
Atenție! Poezia este adesea considerată un "Luceafăr întors", inversând rolurile din poemul eminescian - aici, ființa umană (Enigel) este cea care refuză dragostea ființei mitice (Crypto).
În strofele 5-9 se conturează clar antiteza dintre personaje: Riga Crypto, regele ciupercă, este perceput ca "sterp" și "nărăvaș" de către celelalte plante, în timp ce Lapona Enigel este o ființă umană "mică" și "liniștită" din "țări de gheață urgisită". Diferența esențială dintre ei stă în aspirațiile lor: Enigel tinde spre absolut (soare), în timp ce Crypto încearcă să-și depășească condiția prin iubire.