Deznodământul și morala
Două zile mai târziu, Zoe și Tipătescu observă că Nae Catavencu a dispărut și, mai important, nu a publicat scrisoarea compromițătoare. Când Trahanache îl aduce pe Dandanache la alegeri, acesta le povestește o întâmplare bizară despre o scrisoare de amor identică cu cea pierdută de ei.
Tipătescu începe să regrete decizia de a-l susține pe Dandanache, considerând că Nae Catavencu ar fi fost totuși mai potrivit, dar este prea târziu pentru a schimba ceva. Între timp, polițistul Ghiță mărturisește Joițicăi că l-a mințit pe prefect pentru ca Nae să poată discuta cu ea.
Ironia situației atinge apogeul când Catavencu recunoaște că a pierdut scrisoarea când l-au dat afară din ședință - o avea în pălărie! Ca prin minune, cetățeanul turmentat apare și anunță că a găsit o scrisoare într-o pălărie, iar Zoe recuperează documentul.
Morala piesei: Finalul arată cum, în ciuda schimbării personajelor, sistemul corupt rămâne intact - o critică subtilă dar puternică a societății românești de atunci și, poate, de acum.
În ultimele scene, Zoe îl iartă pe Catavencu și îi cere să se comporte normal la alegeri. Tipătescu, care fusese trimis la telegraf printr-o minciună, se întoarce disperat s-o caute pe Zoe. Dandanache este ales, iar Catavencu, adaptându-se rapid noii situații, ridică un toast pentru noul președinte, declarând că "visul poporului la progres s-a împlinit" - un final ironic care subliniază ipocrizia și oportunismul politic.