Începutul călătoriei lui Harap-Alb

Verde-Împărat îi cere fratelui său, Craiul, să-i trimită unul dintre fiii săi pentru a-i fi urmaș la tron. Cei doi fii mai mari eșuează în încercare, speriați de tatăl lor deghizat în urs. Rușinat de frații săi, mezinul plânge în grădină când îi apare o bătrână ce-l sfătuiește să ceară tatălui său calul, armele și hainele cu care acesta a fost mire.

Urmând sfatul, mezinul merge la herghelie cu o tavă de jăratec, iar o răpciugă de cal se apropie să mănânce. Deși fiul craiului îl lovește de trei ori, calul nu renunță și, după ce mănâncă jăratecul, se transformă într-un cal tânăr și puternic. Calul îl duce de trei ori spre înălțimi, răsplătindu-i astfel loviturile primite.

Când pornește la drum, mezinul întâlnește și el "ursul", dar spre deosebire de frații săi, se pregătește să-l înfrunte. Tatăl său îl recunoaște ca fiind vrednic de tron și îl sfătuiește să se ferească de omul roș, dăruindu-i și blana de urs.

Important! Întâlnirea cu Spânul reprezintă momentul crucial când destinul personajului se schimbă. După ce refuză de două ori să-l accepte ca slugă, a treia oară când se află în impas, mezinul cedează, ceea ce îi va aduce suferință.

În pădure, mezinul întâlnește un Spân care se oferă de trei ori să-i fie slugă. La a treia apariție, când tânărul se rătăcise, îl acceptă. Ajungând la o fântână, Spânul îl păcălește pe mezin să intre pentru a se răcori și îl amenință cu moartea dacă nu îi dezvăluie cine este. Spânul îl obligă să schimbe rolurile, punându-l să jure supunere până "va muri și iar va învia". Astfel, mezinul devine Harap-Alb, sluga Spânului.

Încercările lui Harap-Alb

Ajunși la curtea lui Verde-Împărat, Spânul se prezintă drept nepotul împăratului, iar Harap-Alb este trimis la grajd. Fiicele împăratului observă că Harap-Alb pare mult mai nobil decât presupusul lor văr. Pentru a scăpa de el, Spânul îl trimite pe Harap-Alb după sălăți din Grădina Ursului, o misiune extrem de periculoasă.

Cu ajutorul calului său credincios, Harap-Alb ajunge la Sfânta Duminică, care se dovedește a fi bătrâna ce-l ajutase înainte. Ea adoarme ursul cu o fiertură specială și îl sfătuiește pe Harap-Alb să folosească blana de urs primită de la tatăl său. Astfel, eroul reușește să culeagă sălățile și să scape de fiara care îl urmărea.

La scurt timp, Spânul îl trimite iar în misiune - să aducă nestematele din Pădurea Cerbului. Din nou, Sfânta Duminică vine în ajutorul lui Harap-Alb, oferindu-i obrăzarul și sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Urmând întocmai instrucțiunile ei, eroul reușește să taie capul cerbului vrăjit și să obțină pielea prețioasă cu nestemate.

Știai că? Fiecare încercare prin care trece Harap-Alb reprezintă o etapă în formarea sa ca erou adevărat, învățând virtutea răbdării, a curajului și a perseverenței.

În timpul unui ospăț, o pasăre măiastră îi spune Spânului să nu se gândească la fata Împăratului Roș. Imediat, acesta îl trimite pe Harap-Alb să o aducă. Pe drum, eroul dă dovadă de bunătate, ajutând o nuntă de furnici și un roi de albine fără adăpost, primind în schimb câte o aripă fermecată ce-i va aduce ajutorul lor când va avea nevoie.

Prietenii ciudați și victoria finală

Călătorind spre împărăția Roșului, Harap-Alb își face cinci prieteni cu puteri neobișnuite: Gerilă care suflă ger, Flămânzilă care mănâncă enorm, Setilă care bea cantități uriașe, Ochilă cu privire pătrunzătoare și Păsări-Lăți-Lungilă care se poate întinde până la cer. Toți aceștia i se alătură în misiune.

La curtea Împăratului Roș, grupul este supus la mai multe încercări aproape imposibile. Prima dată sunt găzduiți într-o casă de aramă încălzită, dar Gerilă îi salvează răcind-o. Apoi trebuie să mănânce cantități uriașe de mâncare, sarcină pe care o îndeplinesc Flămânzilă și Setilă. Următoarea probă - alegerea macului din nisip - este rezolvată cu ajutorul furnicilor recunoscătoare.

Mai dificilă este păzirea fiicei împăratului, care se transformă în pasăre și zboară, dar Ochilă o vede și Păsărilă o prinde de după Lună. Ultima încercare - deosebirea fetei împăratului de o sosie - este rezolvată cu ajutorul albinelor. Fiica împăratului acceptă să-l însoțească pe Harap-Alb, dar îi cere să aducă smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă.

Pe drumul de întoarcere, Harap-Alb și fata împăratului se îndrăgostesc. La sosirea la curtea Împăratului Verde, fata îl respinge pe Spân, dezvăluind adevărata identitate a lui Harap-Alb. Furios, Spânul îi taie capul eroului, dar fata îi redă viața folosind smicelele și apa fermecată, împlinindu-se astfel jurământul "până voi muri și iar voi învia".

Concluzie importantă: Finalul fericit al basmului arată că binele învinge întotdeauna răul, iar virtutea și bunătatea sunt răsplătite. Harap-Alb, prin toate încercările sale, demonstrează că este demn de poziția de împărat.

Spânul își găsește sfârșitul fiind aruncat de cal din înaltul cerului, iar Harap-Alb se căsătorește cu fata împăratului Roș, veselia nunții ținând ani întregi, "și acum mai ține încă", după cum ne spune Creangă în stilul său caracteristic.