Relația dintre personaje
Relația dintre protagonist și antagonist se bazează pe o serie de diferențe fundamentale de statut. Statutul social al eroului suferă transformări importante pe parcursul poveștii - de la fiu de crai, devine slugă sub numele de Harap-Alb, pentru ca în final să-și recapete poziția inițială și să devină succesor al împăratului Verde.
Psihologic, eroul evoluează semnificativ. La început, el este egoist, impulsiv și superficial, aspect vizibil în interacțiunea cu Sf. Duminică și în căutarea calului din tinerețea tatălui. Transformarea în slugă îl ajută să devină perseverent și sociabil, calități care îi permit să-și facă prieteni loiali ce îl vor sprijini în încercările sale.
Reține! Neascultarea sfatului părintesc și incapacitatea de a distinge minciuna de adevăr sunt greșeli necesare în drumul eroului spre înțelepciune și maturitate.
Pe plan moral, protagonistul trece printr-o transformare semnificativă. Deși inițial manifestă impulsivitate și naivitate, el dovedește bunătate sufletească, altruism, curaj și demnitate. În contrast, Spânul rămâne un personaj plat din punct de vedere social, dar funcționează ca un mentor spiritual involuntar pentru erou. Antagonistul este viclean și experimentat, un manipulator excelent care stăpânește arta disimulării.
Spânul reprezintă tipul omului rău care este "însemnat" fizic, conform concepției populare, ceea ce explică psihologic ticăloșia sa în relația cu protagonistul.