Relația dintre două personaje
Relația dintre Harap-Alb și Spân se bazează pe mai multe incompatibilități fundamentale. Statutul social al eroului suferă transformări radicale pe parcursul basmului: de la fiu de crai, devine slugă sub numele de Harap-Alb ("Și de azi înainte eu o să fiu nepotul împăratului... iară tu sluga mea"), iar în final, după ce moare și renaște, își recapătă poziția inițială și devine chiar succesor al Împăratului Verde.
Din punct de vedere psihologic, protagonistul evoluează considerabil. La început este egoist, impulsiv și superficial, aspect vizibil în întâlnirea cu Sf. Duminică și în căutarea calului tatălui său. Odată devenit slugă, devine perseverent și sociabil, calități care îi permit să își facă prieteni loiali și să depășească încercările.
Descoperă: Observă cum neascultarea sfatului părintesc și naivitatea sunt greșeli necesare pentru maturizarea personajului. Orice drum de inițiere necesită provocări!
În contrast, Spânul este un personaj plat, al cărui statut nu se modifică, însă îndeplinește funcția de mentor spiritual pentru erou. Este viclean și experimentat, un manipulator și stăpân al artei disimulării. Defectul său fizic (lipsa părului) sugerează concepția populară despre "omul rău care este însemnat", justificându-i psihologic ticăloșia.
Momentul coborârii în fântână marchează schimbarea radicală în relația celor două personaje. Spânul simbolizează experiențele negative care apar neașteptat în viața omului, alterându-i destinul, dar care sunt esențiale pentru maturizare. Prin toate încercările la care îl supune pe Harap-Alb, antagonistul contribuie involuntar la transformarea acestuia dintr-un tânăr naiv într-un bărbat vrednic de a conduce un regat.