Dinamica relației dintre Ion și Ana
Relația dintre cei doi este marcată de dezechilibru și de interese diferite. În timpul nunții, episodul narativ dezvăluie adevăratele sentimente ale protagoniștilor. Ospățul țărănesc durează trei zile, cu toate tradițiile specifice, însă evenimentul este filtrat prin conștiința zbuciumată a mirilor.
Când Ion o îmbrățișează pe Florica în timpul unui joc, Ana exclamă dureros "Norocul meu, norocul meu!", simțind instinctiv nefericirea care o așteaptă. Ion realizează pentru prima dată că odată cu pământurile lui Vasile Baciu, trebuie să o ia de nevastă pe Ana, care i se părea "urâtă, uscată și străină", în contrast cu frumoasa Florica.
Gândul de a fugi cu Florica, dictat de sentimentele autentice, este rapid înăbușit de rațiune: "Și să rămân tot calic... pentru o muiere! Apoi să nu mă trăznească Dumnezeu din senin?" Această replică dezvăluie conflictul interior care-l macină pe protagonist.
Ana suferă enorm în această căsătorie. Când naște, Ion nu arată nicio înțelegere, spunând: "Știe că-i sosește ceasul și vine să fete pe câmp! Bată-i Dumnezeu socotelile de toantă!" Această atitudine crudă reflectă lipsa totală de afecțiune și respect.
⚠️ Moartea Anei devine, prin consecințele sale, o pedeapsă cumplită pentru Ion, deși el nu a intenționat să-i distrugă viața.