Subordonarea și Punctuația
Subordonarea apare când o unitate sintactică depinde de alta. Practic, una dintre ele conduce, iar cealaltă o urmează. Poate fi între un termen regent și unul subordonat ("Figurina de hârtie este creația ei") sau între un termen regent și o propoziție subordonată ("Mama a pregătit ce a dorit Maria").
Ca și coordonarea, subordonarea poate fi realizată în două moduri principale:
- Prin juxtapunere - atât în propoziție, cât și în frază
- Prin joncțiune - în propoziție (cu sau fără prepoziții) sau în frază folosindconjuncții,pronumerelative/nehota˘ra^te,adverberelative/nehota˘ra^te
Punctuația în cazul subordonării este un pic mai flexibilă. Nu întotdeauna este nevoie de virgulă, dar în anumite situații, ca în exemplul "Citești, îți dezvolți imaginația", virgula este necesară pentru a separa propoziția subordonată de cea principală.
🔍 Ghid practic: Când îți verifici propria scriere, întreabă-te dacă unitățile pe care le legi sunt de același tip (coordonare) sau dacă una depinde de cealaltă (subordonare). Așa vei ști ce fel de legături și ce punctuație să folosești!