Simbolistica și structura narativă
Scena fântânii reprezintă un moment definitoriu pentru tema basmului. Când Spânul îl păcălește pe fiul de crai să coboare în fântână, are loc simbolic o coborâre în infern, urmată de un nou "botez" cu numele Harap-Alb. Acest oximoron sintetizează dubla identitate a protagonistului: "harap" (rob, sclav) și "alb" (nobil, pur).
Finalul basmului aduce eliberarea protagonistului de sub jurământul dat Spânului. După ce este ucis și apoi readus la viață cu "apă vie și apă moartă", Harap-Alb trece printr-o renaștere spirituală, fiind pregătit să se căsătorească și să preia împărăția.
Conflictele basmului sunt esențiale pentru evoluția protagonistului. Conflictul exterior se manifestă prin lupta dintre Harap-Alb și Spân, între bine și rău. Conflictul interior exprimă frământările eroului în situațiile dificile. Rezolvarea acestora nu vine prin puteri proprii, ci prin ajutorul personajelor întâlnite (Sf. Duminică, cei cinci fabuloși, furnicile, albinele).
Cheie de interpretare: Destinul lui Harap-Alb demonstrează că adevărata putere nu stă în abilități supranaturale, ci în cultivarea virtuților și în capacitatea de a primi și oferi ajutor la nevoie.