Relația dintre Harap-Alb și Spânul
Relația dintre protagonist și antagonist stă la baza conflictului central din basm, simbolizând lupta eternă dintre bine și rău. Cele două personaje sunt construite antitetic, fiecare reprezentând un pol moral opus, dar evoluția lor este strâns legată pe parcursul narațiunii.
Întâlnirea decisivă dintre cei doi are loc la fântână, un moment care schimbă complet statutul social al ambilor. Spânul, folosindu-se de viclenie, reușește să-l păcălească pe fiul craiului să coboare în fântână și îl forțează să jure supunere, inversând astfel raportul de putere dintre ei. Din acel moment, nobilul devine slugă, iar omul de rând preia identitatea stăpânului.
Statutul moral al Spânului este profund negativ - este viclean, ipocrit, manipulator și lipsit de scrupule. El își atinge scopurile prin înșelăciune și șantaj, reprezentând simbolul imoralității și al abuzului de încredere. Spânul își impune autoritatea prin frică, obligându-l pe Harap-Alb să îndeplinească sarcini aproape imposibile, sperând că acestea îl vor distruge.
Atenție! Deși pare un simplu antagonist, Spânul joacă rolul unui mentor negativ în formarea lui Harap-Alb. Fără provocările impuse de acesta, protagonistul nu ar fi avut ocazia să-și descopere curajul, inteligența și perseverența.
Deznodământul relației lor vine în scena finală, când Spânul, realizând că Harap-Alb a reușit să treacă toate probele și s-a maturizat, decide să acționeze direct și îl ucide. Paradoxal, acest act marchează eliberarea eroului de sub jurământ, permițându-i renașterea simbolică și triumful final. Pedeapsa Spânului demonstrează că în logica basmului, binele învinge întotdeauna răul.