Caracterizare Harap-Alb
Ion Creangă, numit de Garabet Ibrăileanu „un Homer al nostru", este unul dintre marii clasici ai literaturii române din cercul „Junimea". Prin opera sa, el a reușit să ridice proza românească la nivelul la care Eminescu plasase poezia, îmbinând realismul cu elemente folclorice.
„Povestea lui Harap-Alb" se diferențiază de basmele tradiționale prin faptul că lupta dintre bine și rău ocupă un loc secundar. Tema centrală devine călătoria inițiatică a eroului, fiecare probă reprezentând un pas esențial în procesul său de maturizare și dezvoltare.
Ca tipologie, Harap-Alb este un personaj atipic pentru un basm - nu posedă puteri supranaturale și are slăbiciuni omenești. El reprezintă tipul naivului și neexperimentatului aflat pe drumul inițierii, purtând căciulă țărănească și plângându-se „ca o fată mare" de greutățile întâmpinate.
Bine de știut: Statutul social al lui Harap-Alb evoluează pe parcursul narațiunii, făcându-l un personaj rotund - de la mezin de crai privilegiat, la slugă a Spânului, și în final împărat.
Din punct de vedere moral, eroul dovedește calitățile specifice basmului (bunătate, generozitate, curaj) dar și respectarea cuvântului dat. Psihologic, îl vedem parcurgând întregul proces de maturizare, ceea ce adaugă profunzime și realism personajului.