Structura și semnificațiile basmului lui Harap-Alb
Momentele esențiale din basm sunt strâns legate de tema inițierii și a maturizării. La început, Spânul îl păcălește pe feciorul de crai să coboare într-o fântână, captivându-l și obligându-l să accepte inversarea rolurilor. Sub amenințarea morții, tânărul jură pe "ascuțișul paloșului" că va deveni sluga Spânului și va păstra secretul "până va muri și iar va învia". Acest jurământ marchează nașterea lui Harap-Alb - o nouă identitate impusă eroului.
În final, binele triumfă când fata împăratului Roș dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb. Deși Spânul îl ucide pe protagonist într-un acces de furie, calul năzdrăvan se răzbună, iar fata îl readuce la viață pe erou. Aceasta demonstrează că Spânul a fost de fapt un rău necesar în călătoria eroului - un "pedagog deghizat" fără de care protagonistul nu s-ar fi maturizat.
Titlul basmului este semnificativ prin oximoronul "Harap-Alb" - combinația între "Harap" (om supus, cu pielea închisă) și "Alb" (simbol al purității și lipsei de experiență). Această antiteză sugerează transformarea prin care va trece personajul principal.
Observație utilă: Perspectiva narativă obiectivă și prezența tuturor modurilor de expunere (narațiune, dialog, descriere) subliniază caracterul cult al basmului, deși narațiunea păstrează elemente de oralitate specifice literaturii populare.
Stilul naratorului omniscient include adresări directe către cititori ("ce să vă spun mai mult", "vă rog să ascultați") și folosirea dativului etic "miți−lı^nșfaca˘cudințiidecap", elemente care dau savoare și autenticitate textului, amintind de basmele tradiționale, deși lucrarea lui Creangă aparține literaturii culte.