Plumb - George Bacovia
Contextul istoric al poeziei este esențial pentru înțelegere - scrisă în 1916 și inclusă în volumul „Plumb", opera reflectă perioada întunecată a Primului Război Mundial. Inspirația poetului vine dintr-o experiență personală marcantă: vizita la cavoul familiei Struna, care i-a oferit imaginile mortuare centrale ale poeziei.
Simbolismul domină întreaga construcție a operei prin folosirea culorilor - gri și galben - care sugerează „culoarea sufletului ars". Tehnica repetițiilor este fundamentală, cuvântul „plumb" apărând de șapte ori și creând un efect hipnotic care amplifică senzația de greutate și tristețe.
Structura poeziei este simetrică: două strofe a câte opt versuri fiecare, cu rimă încrucișată. Prima strofă prezintă realitatea exterioară - peisajul mort și rece din jur. A doua strofă dezvăluie realitatea interioară - starea sufletească a poetului, la fel de încremenită și lipsită de speranță.
Atenție la examen: Identifică diferența între cele două planuri ale realității - exterior vs. interior - și explică cum se completează reciproc pentru a crea tema centrală.
Figurile de stil cele mai importante sunt metaforele „aripi de plumb" și „plou de plumb" (care este și oximoron), sugerând imposibilitatea zborului și libertății spirituale. Imaginea „cădere grea și grea" întărește senzația de condiție mortuară a eului liric, prins într-un spațiu claustrant fără posibilitatea scăpării.