Simbolismul și trăsăturile sale
Simbolismul a apărut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului retoric și a realismului. Curentul își propune să depășească limitările expresiei directe, preferând sugestia și simbolul pentru a ajunge la esențele ascunse ale realității.
Principalele trăsături ale simbolismului sunt utilizarea simbolului (o imagine concretă care ascunde o realitate abstractă), limbajul sugestiv (care se opune enunțului explicit), sinestezia (asocierea spontană a senzațiilor de natură diferită) și muzicalitatea (exprimată prin refrene, laitmotive, pauze). Simboliștii consideră că accesul la esențe nu se poate realiza direct, ci prin intermediari precum poezia, muzica sau culorile.
Poezia simbolistă devine un spațiu autonom, care se comunică în loc să comunice. Obiectul predilect al acestei poezii îl constituie stările nedefinite și vagi: oboseala, angoasa, plictisul, nevroza sau spleenul.
💡 Simbolismul românesc este aproape sincron cu cel european, având ca teoretician pe Alexandru Macedonski și reprezentanți precum Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu și, bineînțeles, George Bacovia.















