Muzicalitatea și structura poeziei
Fidel principiului simbolist „Muzica înainte de toate", Bacovia conferă discursului său o muzicalitate tristă și monotonă, asemenea unui marș funebru. Această sonoritate apăsătoare este obținută prin rima în cuvinte cu sonoritate surdă („plumb", „vânt", „frig"), verbe stridente („scârțâiau", „strig") și predominanța vocalelor închise „o", „i", „u", care transmit sentimentul de gol interior.
Poezia este structurată în două catrene simetrice, fiecare evidențiind câte un plan al existenței: primul descrie realitatea exterioară, marcată de simboluri ale morții („sicriu", „cimitir", „cavou"), iar al doilea prezintă spațiul interior, dominat de sentimente de iubire rece și dezolare. Versul „Dormea întors amorul meu de plumb" introduce tema iubirii, dar nu ca salvare, ci ca o altă formă de captivitate.
Imaginea finală a „aripilor de plumb" simbolizează imposibilitatea zborului și a eliberării spirituale. Poetul nu poate evada din starea de apăsare și dezolare, fiind condamnat la o existență lipsită de speranță.
💡 Măsura fixă de 10 silabe și rima îmbrățișată a poeziei subliniază ideea de închidere și captivitate, întărind senzația de claustrare a eului liric.