Analiza poeziei "Plumb" de George Bacovia
"Plumb" surprinde perfect condiția omului neînțeles într-o societate lipsită de aspirații. Titlul însuși funcționează ca un simbol central - plumbul, metal greu și cenușiu, sugerează angoasa, monotonia și închiderea definitivă a spațiului existențial.
Poezia este structurată în două catrene cu o construcție simetrică. Prima strofă prezintă realitatea exterioară, cu un decor funerar apăsător: "sicriele de plumb", "veșmântul funerar" și "flori de plumb". A doua strofă se orientează spre interior, descriind stările sufletești ale eului liric: "Dormea întors amorul meu de plumb" - un sentiment mort, imposibil de trezit.
Lirismul subiectiv este evidențiat prin mărcile de persoana I: verbele "stam", "am început" și posesivul "meu". Repetiția obsesivă a cuvântului "plumb" (de șase ori în doar opt versuri) intensifică senzația de monotonie și apăsare. Lexicul aparține câmpului semantic al morții: sicriu, cavou, funerar, coroană, mort.
Observație importantă: Muzicalitatea poeziei este obținută printr-o prozodie riguroasă - rimă îmbrățișată, măsură fixă de 10 silabe și ritm iambic - structura formală contrastând cu haosul interior al eului liric.
Elementele simboliste abundă: simbolul central al plumbului, corespondențele dintre natură și stările sufletești, cromatica apăsătoare, sugestia și repetițiile. Metaforele "flori de plumb", "coroanele de plumb" și "aripile de plumb" transformă obiecte convenționale în simboluri ale apăsării și imposibilității zborului spiritual.